|
|
La doar patru
kilometri în linie dreaptă de la Kremlin creşte în
mijlocul Moscovei un adevărat 'oraş în oraş', pe
o suprafaţă de două milioane şi jumătate
de metri pătraţi arhitecţii de marcă dându-şi
frâu liber la imaginaţie. Pe această suprafaţă
de teren urmează să se construiască până în
2012 aşa numitul 'Turnul Rusia', cea mai înaltă clădire
a Europei, cu o înălţime de 612 metri, realizată
după planurile renumitului arhitect britanic Norman Foster,
în timp ce în clădirea turn denumită 'Turnul Federaţiei',
deja construită, un bazin de înot la înălţime
va permite pe viitor o baie în mijlocul norilor. Noua Moscovă
gândeşte la superlativ şi face salturi kilometrice,
clienţii miliardari şi urbanişti vizionari făcând
din capitala rusă o fabrică de vise pentru arhitecţi.
Moscova doreşte să se redefinească pe sine deşi
construcţiile de aici vorbesc despre o biografie dificilă.
Disputa legată de viziunile asupra lumii şi schimbarea
de la comunism la capitalism au lăsat urme vizibile în
arhitectura oraşului. Ca simbol al măreţiei URSS,
Stalin a pus să se construiască în anii '50 şapte
zgârie nori impozanţi, aşa numiţii 'Surorile
Stalin'. Printre clădirile în stilul stalinist se numără
clădirea universităţii, situată de pe
Dealurile Vrăbiilor (platou împădurit din nord-estul
capitalei ruse, n.red.) sau Hotel Ucraina.
După căderea imperiului sovietic, Moscova s-a dedat
unui nou tip de monumentalism, arhitectura tipică stalinistă
experimentând în secolul XXI o renaştere. În 2006, a apărut
astfel la orizont'Palatul Victoriei', cea mai înaltă clădire
de locuit din Europa şi totodată cea de-a opta soră
Stalin. Noua Moscovă nu aşteaptă, dorind să
ofere în orice moment totul, ca de exemplu 365 de zile de zăpadă
pe an, lucru devenit posibil într-o sală de ski deschisă
de curând şi în care sportivii pot să stea până
la miez de noapte, la minus cinci grade Celsius, pe pistă.
Iubitorilor de aventuri aeriene li se oferă posibilitatea
unei cine luate într-un restaurant în formă de OZN, agăţat
la o sută de metri sub un pilon de pod.
Chiar dacă pare că Moscova trăieşte în
viitor, ea tot a mai rămas cu un picior în trecut.
Extremele din ambele epoci există încă. Ici şi
colo vezi magazine din era sovietică, la care stai de două
ori la coadă, pentru că aici clienţii trebuie să
cumpere varza de la o casă şi o ridice de la alta.
Totodată, găseşti la Moscova magazine de alimente
care livrează acasă articole de lux precum ouă de
struţ. Şi în ce priveşte arhitectura Moscovei, găseşti,
plastic vorbind, ambele tipuri: varză şi ouă de
struţ. O plimbare prin oraş seamănă cu o călătorie
prin timp, un pic de socialism aici un pic de capitalism dincolo.
Pe oriunde calci te loveşti de contraste materializate în
piatră, de blocuri cenuşii de locuit în spatele unor
palate grandioase sau de clădiri în stil clasicist lângă
unele cu arhitectură futuristă.
În niciun alt loc din Moscova nu se văd mai clar aceste
contraste decât în Piaţa Roşie. Ansamblul atât de
armonios, cu frumoasa catedrală Vasili Blajenii, nu poate
face să treacă neobservate contradicţiile de
natură ideologică pe care le întruchipează
mausoleul lui Lenin, un simbol al perioadei comuniste, pe de-o
parte şi centrul comercial Gum, o catedrală a
consumului de tip capitalist, de cealaltă parte. Cine se
află în căutarea vechii Moscove o va găsi pe
strada Arbat, unde în secolul XVIII locuia nobilimea urbană
dar şi artişti sau scriitori. Azi, această zonă
pietonală, cu aerul ei antic şi de demult, se află
sub protecţia comisiei pentru monumentele istorice. Casele
de aici formează culisele zilnicului teatru stradal
reprezentat de pictorii care desenează caricaturi pentru
vizitatori, comercianţii de animale care vând dihori în
cutii de carton vechi sau chitarişti care îţi întind
pălăriile pentru bani.
Uneori, Moscova se cosmetizează pentru a arăta bătrână
decât este, aşa cum se întâmplă cu catedrala
Hristos Mântuitorul, cu cupolele sale aurite, ce pare un
monument din vremea ţarilor, deşi în realitate nu are
decât opt ani vechime, fiind copia unei biserici pe care Stalin
a aruncat-o în aer în ani '30. Comuniştii au construit pe
locul acesteia mai târziu un bazin de înot. De cele mai multe
ori însă, oraşul se arată respingător,
ridicându-se mândru şi rece deasupra locuitorilor şi
intimidând vizitatorii. Moscova îi obligă pe oameni să-şi
simtă limitele, făcându-i pe locuitorii săi să
pară mici şi neînsemnaţi în faţa acestei
culise urbane.
Dat fiind însă că la Moscova timpul goneşte
nebun, oraşul te face să te simţi obosit. Arhitecţii
săi au conceput Moscova în aşa fel încât să adăpostească
nu nişte bipezi vulnerabili ci o altă specie mai
robustă a viitorului, mai rezistentă la stress, mai
adaptabilă şi cu pielea mai groasă iar moscoviţii
chiar seamănă cu acest tip de om. Arhitectura
supradimensionată a capitalei ruse nu a produs nevrotici
hipersensibili precum New Yorkul lui Woody Allen ci oameni care
au îmbrăcat o carcasă dură şi care s-au
contopit cu acest mare oraş.ROMPRES/(Tiberiu Cristian
Clujeanu)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
