PRECIZARI PRIVIND CATEGORIILE DE DOSARE CE SE MAI POT DEPUNE IN SISTEMUL DE SELECTIE AL QUEBECULUI

Pe 27 iunie 2012 a fost emis de catre Guvernul Quebecului un decret (698/2012) a carui punere in aplicare s-a produs pe 24 august 2012 prin Directiva de Gestiune Nr. 2012-002. Prin acest act normativa s-au aprobat cu efect retroactiv masurile anuntate la sfarsitul lui martie de catre MICC (Ministerul Imigratiei si Comunitatilor culturale din Quebec) care au sistat primirea tuturor dosarelor de emigrare ale oamenilor de afaceri (investitori, antreprenori si liber profesionisti) precum si a grosului celor depuse de asa numitii « travailleurs qualifiés », printre care se numara imensa majoritate a amatorilor de emigrare din Romania. Masura suspendarii este prezentata ca o regula generala, de la care decretul enumera in mod limitativ un numar de exceptii ce includ pe cei cu oferte de lucru validate de guvern si pe cei aflatyio deja in Quebec cu permise de munca sau la studii; in plus sunt exceptati prin decret de la suspendare candidatii care, conform listelor publicate in martie a.c., au vocatia la 16, 12 sau 6 puncte pentru domeniile lor de studii (inclusiv cei casatoriti cu persoane care conform acelorasi liste pot primi cel putin 2 puncte la acest factor).

Este adevarat ca decretul nu mai pomeneste de plafonul introdus initial la sfarsitul lui martie a.c. pentru cei care au vocatie la 6 puncte, dar aceasta nu inseamna ca cei amenintati de acel plafon pot dormi linistiti, pentru ca acelasi decret mentioneaza că cifra maxima de certificate de selectie pe care Quebecul le va elibera in 2012 este de 41000, iar ministrul imigratiei are oricand dreptul sa suspende primirea de dosare cu efect retroactiv (pe trei luni). Cei pentru care se stabilise initial plafonul sunt la coada listei de candidati care mai pot depune dosare si ca atare vor fi primii sacrificati.
Prevederile decretului cu pricina au fost introduse in sistemul informational al MICC pe 15 august 2012, printr-o nota “privind procedurile de imigratie” (NPI-005/201).

In concluzie, sfatul meu catre cei din grupul care primeste numai 6 puncte pentru domeniul de studii este sa nu se culce pe o ureche si sa procedeze ca si cand plafonul ar fi inca in vigoare.

Cine se uita azi pe situl Imigratiei din Quebec nu va gasi asadar vreo mentiune despre plafonul de 14300 de dosare ce se anuntase in martie ca va reprezenta limita pentru candidatii cu studii care sunt evaluate cu 6 puncte (titularul, sau 2 dependentul). Cu toate acestea, MICC nu a publicat nici un moment vreun comunicat in sensul ca s-a renuntat la acel plafon; pur si simplu a disparut din website. Or, plafonul a fost instituit prin ordin al ministrului imigratiei, pe cand decretul sus-mentionat este o masura legislativa adoptata de Guvern, care nu se ocupa cu stabilirea de cote de imigranti pentru ca a delegat aceasta atributie ministrului. In expunerea de motive a acelui decret, ca si in Directiva de gestiune din 24 august, chiar se reitereaza competenta ministrului de a introduce plafoane cand i se pare ca numarul de dosare depuse depaseste capacitatea de absorbtie a Quebecului.

Asadar, nu avem deloc certitudinea că plafonul in discutie nu continua sa existe in “background”, ca un etalon de uz intern al MICC si este de datoria noastra sa prevenim cititorii că riscul continua sa existe pentru cei din categoria vizata initial de acest plafon, ca la un moment dat sa se anunte ca dosarele primite in ultimele trei luni se vor restitui fara procesare. Ar fi o masura mult mai putin severa decat cea luata de guvernul federal canadian care restituie 300 de mii de dosare depuse inainte de 2008, desi la data cand au fost inregistrate corespundeau criteriilor atunci in vigoare.
Dan Gheciu, avocat de emigrare in Canada cu acreditarea in CSIC

Alexandru Dan Gheciu

Membru al SCCI/CSIC, Consultant de imigratie recunoscut de MICC

NOUTATI DIN IMIGRATIE : SE VA RELUA OARE SPONSORIZAREA PARINTILOR? CE REACTIE VOR STARNI PREVEDERILE BUGETARE PRIVIND IMIGRATIA?

La 23 martie 2012, Departamentul Imigraţiei din CIC (Citizenship and Immigration Canada) a lansat o dezbatere publică on-line, cu termen limită pe 25 mai a.c., cerându-le celor interesaţi să se pronunţe în legătură cu un ansamblu de opţiuni, care, indiferent de varianta reţinută în final, vor afecta grav reunificarea celor de aici cu ascendenţii lor rămaşi „acasă”.  Cum România este a cincea ţară sursă de imigranţi din categoria părinţilor şi bunicilor sponsorizaţi, participarea la această dezbatere poate atenua severitatea măsurilor ce se preconizează; de aceea, sfătuim pe toţi cei interesaţi să nu ezite în a-şi spune cuvântul, completând chestionarul pe care-l pot găsi la: http://cic.sondages-surveys.ca/s/PGP/?l=en. Se ştie că depuneresa dosarelor de sponsorizare a părinţilor este suspendată până la sfârşitul lui 2013, ceeace înseamnă că aplicarea efectivă a măsurilor ce se vor adopta în urma dezbaterii, se va produce într-un an pre-electoral, astfel că guvernul conservator nu poate rămâne inflexibil dacă este confruntat cu o reacţie negativă masivă din partea alegătorilor.

Cât priveşte intenţiile CIC în privinţa acestei categorii, ele pornesc de la ideia că sistemul actual  nu mai face faţă numărului excesiv de imigranţi vârstnici şi neproductivi care a inundat Canada până la suspendarea interventă la sfârşitul lui 2011.  In expunerea de motive ce precede prezentarea măsurilor preconizate, CIC reaminteşte că părinţii şi dependenţii lor au reprezentat în 2010 5,5% din numărul total al imigranţilor acceptaţi de Canada, fiind repartizaţi după cum urmează: 56% au „aterizat” în Ontario, 20% în British Columbia, 11% în Alberta şi 10% în Quebec.  Vârsta medie a titularilor de dosare a fost de 65 de ani, iar ca provenienţă, 60% au fost originari din India, China, Filipine şi Sri Lanka (cum arătam mai sus, urmează România).  Cât priveşte efortul financiar pe care-l face Canada pentru această categorie din rândurile căreia numai 10% ajung să presteze o muncă remunerată (şi să achite impozite), materialul amintit evocă statistici mai vechi care au stabilit că, la zece ani după ce au ajuns în Canada, 70% din părinţii sponsorizaţi au ca unică sursă de venituri pensia denumită „old age security pension”, iar avansarea lor în vârstă implică concomitent cheltuieli sporite cu asistenţa medicală.

Pornind de la aceste premise şi, bizuindu-se fără îndoială pe majoritatea parlamentară de care dispune în prezent, Guvernul îşi propune în esenţă să adopte următoarele măsuri:

1.     Se va stabili un plafon maxim anual de dosare din categoria părinţilor sponsorizaţi, care va fi în mod cert mult mai redus prin raport cu cele 15 mii de persoane admise în 2011; ceeace rămâne deschis dezbaterii este modul în care vor fi selecţionate aceste dosare, adică în ordinea primirii, sau prin tragere la sorţi (în ultima ipoteză nu se va procesa niciun dosar până nu se va încheia anul cu pricina, iar după tragere se vor restitui dosarele ghinioniştilor).

2.     Pentru a uşura efortul financiar al statului, se preconizează o combinaţie de măsuri, aplicabile separat sau împreună, printre care amintim: prelungirea perioadei de responsabilitate financiară a sponsorilor de la 10 ani, până la decesul părinţilor; instituirea unor taxe de zeci de mii de dolari pe care sponsorii trebuie să le achite anticipat (dându-se exemplul Australiei, unde taxa este de 40 de mii de dolari); ridicarea limitei minime a venitului sponsorilor prin raport cu cifrele actuale care au la bază venitul minim pe care o familie trebuie să-l obţină pentru a trăi în condiţii normale (aşa numitul LICO, de la Low Income Cut Off); prelungirea perioadei pentru care sponsorul trebuie să dovedească acel venit minim de la unul, la mai mulţi ani premergători depunerii dosarului.

3.     Admiţând că nu va renunţa la întreaga categorie a părinţilor sponsorizaţi, Guvernul federal intenţionează să elimine cel puţin pe descendenţii acestora din afara Canadei, adică fraţii şi surorile sponsorului aflaţi încă în întreţinerea părinţilor, care în prezent reprezintă 17% din totalul acestei categorii.

4.     De asemenea, în varianta menţinerii acestei categorii, se are în vedere posibila ei ierarhizare, în aşa fel încât să se bucure de prioritate (sau chiar de exclusivitate) numai părinţii ai căror copii sunt în majoritatea lor deja în Canada (aşa numitul Balance of Family test), sau numai cei ai căror sponsori au obţinut nu  numai rezidenţa permanentă, dar şi cetăţenia canadiană.

5.     In sfârşit, o posibilă opţiune expusă în comunicatul din 23 martie 2012 o constituie limitarea sponsorizării numai la părinţii şi bunicii care se află în situaţii speciale, cum ar fi dependenţa financiară integrală de sponsorul canadian, sau starea de văduvie etc.

La numai câteva zile după iniţierea dezbaterii privind sponsorizarea părinţilor, Guvernul conservator a lansat primul  Buget conceput de când a devenit majoritar. In ce priveşte domeniul Imigraţiei, se evidenţiază în mod special decizia de a elimina circa 280 de mii de dosare depuse înainte de 2008, adică înainte de introducerea listelor restrictive de ocupaţii pentru candidaţii din clasa Federal Skilled Workers care nu dispun de oferte de lucru aprobate de Guvern[1]. Chiar dacă aceasta înseamnă restituirea taxelor de procesare care se ridică la peste 130 de milioane de dolari, reacţia publicului canadian pare să fie pozitivă, dar aceasta nu dovedeşte decât lipsa de informare şi percepţia superficială pe care o dau cifrele seci prezentate ca parte a unui buget destinat relansării economiei canadiene.  In realitate, dacă privim dincolo de cifre, vom descoperi drama a sute de mii de familii care şi-au pus speranţele în Canada, după ce au primit asigurarea că sunt „the best and the brightest”, au făcut cheltuieli considerabile, şi-au neglijat cariera în ţara de unde provin şi aşteaptă cu răbdare de ani şi ani de zile (pentru unii este vorba de 7-8 ani), dar şi cu încrederea că au de a face cu o ţară recunoscută pentru tratamentul echitabil pe care-l acordă tuturor celor ce i se adresează.

Spre norocul candidaţilor români, această măsură nu-i afectează, daca dosarele lor au fost procesate prin Ambasada din Bucureşti, pentru că aceasta se numără printre puţinele care au procesat întreg inventarul de dosare adunat între 2002 (data când a intrat în voigoare actuala Lege a Imigraţiei şi Protecţiei refugiaţilor—IRPA) şi 2008.  Sunt alte ambasade însă, cum este cea de la Londra, cea de la Viena, cea de la Kiev şi Varşovia, dar mai ales cele din Asia, unde decizia la care ne referim este de aşteptat să creeze situaţii extrem de jenante pentru funcţionarii însărcinaţi cu aplicarea ei.  Probabil însă că reacţia cea mai eficientă va veni din interiorul Canadei, unde se aşteaptă, pe lângă presiunea politică, lansarea unor acţiuni judiciare de amploare (class actions, cu zeci de mii de reclamanţi) împotriva Departamentului Imigraţiei, pentru aplicarea retroactivă a unor reguli care nu au existat la data depunerii dosarelor afectate.  O asemenea acţiune are şanse mari de reuşită, existând şi un precedent judiciar pronunţat în urmă cu cca. 9 ani, atunci când acelaşi departament a mai încercat o dată să elimine cca. 50 de mii de dosare prin aplicarea retroactivă a unei măsuri similare.

Nu trebuie neglijat nici aspectul etnic al problemelor cu care va fi confruntat acum Guvernul, ţinând seama de faptul că majoritatea covârşitoare a celor loviţi, atât prin măsurile privind sponsorizarea, cât şi prin suprimarea a mai bine de un sfert de milion de dosare de imigranţi independenţi, vor fi cetăţeni ai statelor din Asia (în special India, China şi Pakistan), care se pot bizui pe puternice grupări etnice din cadrulcomunităţii de „business” şi al electoratului canadian.

A doua măsură prilejuită de lansarea Bugetului o constituie decizia, explicată în termeni destul de vagi, de a obliga pe angajatorii ce vor să recruteze muncitori străini  ca, pe lângă acţiunile publicitare existente şi până acum, să consulte în prealabil lista canadienilor care încasează ajutor de şomaj şi să explice de ce nu au angajat pe vreunul din cei ce s-ar fi potrivit cu poziţia oferită străinului.Deocamdată nu s-a adoptat efectiv nici un text legislativ în acest sens, astfel că mai există posibilitatea, pentru un  interval greu de prevăzut, ca angajatorii canadieni să ceară aprobări sub regimul actual, evitând o nouă barieră birocratică ce se anunţă extrem de anevoioasă.

PARINTII SI BUNICII NOSTRI NU MAI POT FI SPONSORIZATI. EXISTA VREO ALTERNATIVA CA SA OBTINA TOTUSI REZIDENTA PEMANENTA?

Suspendarea pe doi ani a primirii dosarelor de sponsorizare pentru părinţi şi bunici, intervenită în urmă cu două luni,  nu pare să fie o măsură pur temporară; tot mai mulţi experţi în materie de imigraţie se aşteaptă la lichidarea definitivă a acestei categorii, justificată prin  economiile considerabile pe care le va face Canada evitând să suporte asistenţa medicală şi socială care le-ar fi fost altfel acordată dacă deveneau rezidenţi permanenţi.  Se vor efectua desigur studii ştiinţifice şi se vor invoca efectele pozitive ale introducerii „super vizei”  pentru părinţi şi bunici, dar rezultatul va fi probabil că respectivii nu vor mai putea vreo dată să devină rezidenţi permanenţi prin sponsorizarea „clasică” de până acum.

Desigur, super viza[1] pare extrem de ademenitoare la prima vedere, deoarece poate asigura, cel puţin teoretic, prezenţa quasi permanentă a beneficiarilor alături de copiii şi nepoţii lor, printr-o procedură mai rapidă, dacă nu şi mai simplă, decât era cea implicată de sponsorizare.  Trebuie însă menţionat că o asemenea viză nu se eliberează oricui, ci numai celor ai căror descendenţi pot dovedi realizarea unor venituri din surse canadiene identice cu cele care erau reclamate de autorităţile federale şi pentru aprobarea dosarelor de sponsorizare propriu zise (de pildă, un cuplu de canadieni cu doi copii care vor să-şi invite chiar şi numai câte un părinte, trebuie să dovedească un venit anual de minimum 52.838 de dolari).  In plus, şi aceasta nu se cerea pentru sponsorizare, descendenţii respectivi trebuie să le cumpere părinţilor sau bunicilor o asigurare medicală privată (de la o societate canadiană) cu durata de cel puţin un an şi pentru o sumă minimă de 100.000 de dolari.  In prezent, o asemenea asigurare costă cca. trei mii cinci sute de dolari pentru un cuplu sănătos în vârstă de 60 de ani, dar există o şansă reală ca preţul să se ridice substanţial atunci când societăţile de asigurări vor realiza că trebuie să acopere nu numai asistenţa medicală de urgenţă ca până acum, dar şi eventuala spitalizare a beneficiarilor, plus cheltuelile de repatriere.  Desigur, primele de asigurare se vor ridica pe măsura avansării în vîrstă a părinţilor sau bunicilor, ca să nu mai vorbim de instalarea firească, în perspectivă, a unor afecţiuni din ce în ce mai serioase.  Pe termen lung, super viza nu dă un răspuns satisfăcător la întrebarea: cine va avea grijă de aceşti părinţi şi bunici când nu se vor mai putea descurca singuri?

De menţionat că superviza se poate acorda pe termen de 10 ani, dar numai dacă paşaportul beneficiarului este şi el valid pentru aceeaşi durată.  Or, începând din 2010, autorităţile românesşti nu mai elibetrează decât paşapoarte valabile pe timp de cinci ani, ceeace înseamnă că super viza va trebui reînnoită, cu reluarea întregii proceduri, la fiecare cinci ani.  Nu este deloc sigur că vizita medicală va da acelaşi rezultat, iar situaţia financiară a copiilor sau nepoţilor se va menţine în continuare peste baremul instituit de guvern (care creşte automat în fiecare an); este însă cert că va veni un moment dat când cel puţin una din aceste cerinţe nu va mai fi satisfăîcută.  Este normal în aceste condiţii  ca cei interesaţi să exploreze toate posibilităţile de care încă mai dispun pentru a se asigura că părinţii afectaţi de suspendatrea sponsorizărilor vor reuşi totuşi să devină rezidenţi canadieni pentru a beneficia de toate avantajele decurgând din acest statut, inclusiv asigurare medicală, „old age security pension” şi ajutor social la nevoie.

Prima opţiune care trebuie luată în considerare este depunerea unui dosar de rezidenţă permanentă într-una din categoriile puse la dispoziţia imigranţilor economici.  Sunt numeroşi părinţii (mai puţin, poate, bunicii) unor rezidenţi sau cetăţeni canadieni care pot emigra prin „forţe proprii” fie ca „skilled workers”, fie ca oameni de afaceri[2].  Pentru toţi aceştia, perspectiva dispariţiei definitive a sponsorizării părinţilor trebuie sa fie un semnal de alarmă care să-i facă să-şi reconsidere planurile de viitor în lumina riscului de a îmbătrâni departe de copiii lor.  Desigur, nu este uşor să satisfaci criteriile de selecţie pentru imigraţia independentă, dar cei în cauză vor beneficia de puncte suplimentare datorită legăturii de rudenie cu descendenţii lor canadieni si pot invoca la nevoie exercitarea pozitivă a putetii discreţionare de care dispun funcţionarii federali şi cei din Quebec, pentru a suplini absenţa punctelor necesare (posibilitate pe care am tratat-o pe larg într-un articol anterior).  Reamintesc că în situaţia particulară a candidaţilor cu destinaţia Quebec, probabilitatea exercitării acestei puteri discreţionare este mult mai ridicată dacă respectivul beneficiază de o garanţie de la rudele din Quebec, care se aprobă după criterii similare cu cele prevăzute pentru „parenare”.  Ghidul procedurilor de imigraţie din Quebec (GPI) enumeră în mod expres (dar nu şi limitativ) anumite situaţii speciale, cum ar fi cea a unui celibatar aflat singur în străinătate (care poate fi şi un părinte sau bunic) pentru care depune garanţie familia sa aflată ân Quebec.  In plus, având sprijinul copiilor, cu relaţiile şi informaţiile de care aceştia dispun, părinţii aflaţi încă „în putere” pot obţine mai uşor oferte de lucru din partea unor angajatori canadieni, ceeace le deschide multiple căi de acces la rezidenţa permanentă, fie direct (cu aşa numitul „arranged employment” ori printr+un program provincial de nominalizare, cum este „Opportunities Ontario Provincial Nominee Program”), fie după ce au muncit un anumit interval şi depun dosare în categoria federală Canadian Experience Class, ori prin Programme de l’expérience québécoise.

Pentru cei ce nu pot aspira la soluţiile de mai sus, va reveni cu siguranţă în actualitate opţiunea depunerii unui dosare de rezidenţă permanentă bazate pe considerente umanitare (Humanitarian and Compassionate grounds).  Până în noiembrie 2011, nu am fi recomandat această procedură nici pentru părinţii şi bunicii care realmente dispuneau de asemenea justificări, deoarece sponsorizarea „clasică” îi conducea la acelaşi rezultat mai repede şi, mai ales, mai sigur.  Intr-adevăr, recunoaşterea motivelor umanitare depinde de aprecierea subiectivă (chiar dacă nu şi arbitrară) a funcţionarilor de imigraţie, pe când aprobarea sponsorizării constituia un drept garantat prin lege.  Dispărând posibilitatea sponsorizării propriuzise, părinţii aflaţi în vizită la copiii lor din Canada au în continuare şansa de a depune dosare de rezidenţă permanentă dublate de cereri din partea copiilor asemănătoare celor de sponsorizare.   Spun „asemănătoare” deoarece respectivii părinţi nu sunt consideraţi membri ai categoriei „reîntregirea familiei”, ceeace-i scoate de sub incidenţa suspendării intervenite in noiembrie 2011.  Cât priveşte obţinerea vizei de vizitator pentru a intra în Canada, nu există nici o prevedere legislativă care să-i oblige pe părinţi să ceară neapărat o super viză (cu respectarea condiţiilor sus-amintite) şi să-i împiedice a solicita o viză normală, pentru care nu se cer vizită medicală şi un anume venit minim în ce-i priveşte pe descendenţii din Canada.

Asemenea cereri bazate pe motive umanitare nu stau însă la îndemâna oricui, deoarece sunt necesare dovezi convingătoare că respectivii se află într-una din situaţiile anvizajate de lege pentru a li se aplica dispoziţiile cu caracter excepţional ce guvernează aceasta procedură atât la nivel federal, cât şi la nivelul Quebecului.  Intrucât majoritatea criteriilor de care ţin seama autorităţile confruntate cu o asemena cerere pot fi găsite nu în cuprinsul prevederilor legale, ci în cel al nenumăratelor hotărâri judecătoreşti pronunţate de-a lungul timpului, asistenţa de specialitate este o cerinţă indispensabilă pentru cei ce vor realmente să aibă şanse de reuşită.

In cazul particular al locuitorilor Quebecului, cererea unui părinte sau bunic aflat în vizită la descendentul său se depune la autorităţile federale, care decid mai întâi dacă din punctul lor de vedere există în speţă motive umanitare. Dacă răspunsul este  afirmativ, transmit această concluzie şi copii de pe formularele depuse de candidat către MICC (Ministerul Imigraţiei şi Comunităţilor culturale) din Quebec, care examinează cazul în lumina criteriilor proprii şi emite sau nu un „certificat de selecţie” (CSQ).  O dată obţinut acest CSQ, restul este pură formalitate şi beneficiarul va primi în cele din urmă viza de imigrant (presupunând că nu este inadmisibil pe motive medicale sau de ordin penal).  Este interesant de reţinut că, dacă Guvernul federal (CIC) acceptă cererea, dar Quebecul (MCCI) o respinge, respectivul candidat are opţiunea să se mute în altă provincie, situaţie în care dosarul său va fi finalizat de biroul local al CIC (care nu mai pune în discuţie existenţa motivelor umanitare, odată ce aceasta a fost stabilită la „centru”).

Criteriile federale sunt enunţate în Art. 25 pct. 1 din Immigration and Refugee Protection Act (IRPA), care stabileşte că este obligaţia candidatului de a dovedi că dificultatea în care s-ar afla dacă ar depune dosarul din afara Canadei este fie neobişnuită si nejustificată, fie disproporţionată (excesivă).  Practica judiciară a explicat aceste condiţii în sensul că:

·        Este neobişnuită şi nejustificată dificultatea care nu rezultă din aplicarea prevederilor legale din ţara de origine şi care ţine de circumstanţe ce scapă de sub controlul persoanei respective.

·        Este excesivă dificultatea (de a depune dosarul din afara Canadei) ce ar avea consecinţe nefavorabile disproporţionate pentru candidat, ţinând seama de circumstanţele ce-i sunt proprii.

Tot practica judiciară a dezvoltat o serie întreagă de principii de care funcţionarul federal trebuie să ţină seama când decide dacă să permită sau nu depunerea dosarului din interiorul Canadei, cum sunt: obligaţia sa de a examina cererea bazată pe motive umanitare (în sensul că nu o poate respinge de plano, fără a o analiza cu atenţie, de a clarifica orice aspect pe care candidatul nu-l poate explica (deşi lui îi revine sarcina probei), obligaţia de a lua în considerare toate probele dosarului, dreptul candidatului de a fi ascultat (to be heard), dreptul la o decizie imparţială, echitabilă şi motivată etc.

In ce priveşte criteriile proprii ale provinciei Quebec, acestea sunt enumerate în art 18 lit. c din Règlement sur la sélection des ressortissants étrangers.   In esenţă, se consideră justificată invocarea motivelor umanitare de către candidat în aceleaşi situaţii ca şi pe plan federal, dar  Ghidul procedurilor de imigraţie (GPI-2-7) adaugă că reprezentanţii MICC trebuie apoi să ţină seama de calitaţile personale şi de cunoştinţele lingvistice ale solicitantului şi ale membrilor săi de familie, de eventuala prezenţă a unor copii minori sau dependenţi financiar, de legătura sa de familie cu un rezident al Quebecului dispus să semneze ca garant, precum şi de experienţa sa profesională.   In plus, se cer verificate legăturile afective dintre candidat (în cazul nostru părinte sau bunic) şi descendentul său din Quebec, precum şi prejudiciul suferit de acesta din urmă prin eventuala separare.  De menţionat că, în privinţa ambilor, „prejudiciul” nu trebuie să se reducă la un neajuns de ordin strict economic.

In sfârşit, este bine de ştiut că părinţii sau bunicii pot fi în continuare sponsorizaţi în situaţii speciale, cum este cea a unei persoane rămasă singură în ţara sa de rezidenţă, al cărei descendent este sau a rămas şi el singur în Canada, în sensul că niciunul dintre ei nu mai are, acolo unde se găseşte, vreun soţ, frate, unchi, copil, nepot, sau părinte.  Acesta este un caz de reîntregire a familiei pe care legea îl enumeră separat de cel al părinţilor şi bunicilor sponsorizaţi şi, ca atare, nu este afectat de suspendarea intervenită în noiembrie 2011.  In această situaţie, nu mai este vorba de exercitarea incertă şi subiectivă a vreunei puteri discreţionare, ca în exemplul menţionat la începutul acestui articol, ci de un drept de care beneficiază cei în cauză, care nu depinde de bunăvoinţa funcţionarilor şi care priveşte pe toţi cei aflaţi într-o asemenea situaţie, indiferent de provincia unde locuiesc descendenţii lor.

Alexandru Dan Gheciu

Membru titular al ICCRC

Director al DG Certified Immigration Consultants

NOUTATI DIN IMIGRATIE: 

SI BUNE SI RELE!

- Creşterea numărului de imigranţi. Suspendarea sponsorizării părinţilor -  

Articol de: Dan Gheciu, Avocat acreditat CSIC

Săptămâna care a trecut a fost extrem de bogată în măsuri menite să schimbe faţa Imigraţiei canadiene.  Si, după cum se arată, acesta este numai începutul; dl. Jason Kenney, ministrul Cetăţeniei, Imigraţiei şi Multiculturalismului pare pus pe fapte mari, şi are toate şansele să reuşească, ţinând seama de poziţia sa în sânul Partidului Conservator şi de recenta victorie în alegeri a acestui partid, care a obţinut mult râvnita majoritate în Parlament.

Să începem cu cele pozitive.  La 2 noiembrie 2011 Departamentul Imigraţiei din CIC (Citizenship and Immigration Canada) a făcut cunoscută intenţia Guvernului canadian de a include o nouă categorie de imigranţi in Federal Skilled Workers Class (pe scurt FSW), şi anume: doctoranzii care studiază la una din universitaţile canadiene.  Se are în vedere acceptarea a câte 1000 de studenţi înscrişi la doctorat în fiecare an, cu condiţia ca aceştia să fi urmat programul respectiv pe durata a cel puţin doi ani şi să participe în continuare în mod activ la acel program.  Nu se prevede nici o altă condiţie pentru obţinerea statutului de rezident permanent, cum li se cere celorlalţi skilled workers, respectiv test de cunoştinţe lingvistice, experienţă profesională, ocupaţie inclusă pe vreo listă, fond de instalare etc., pornindu-se de la ideia ca respectivii doctoranzi nu vor fi avut nici o dificultate să îndeplineasca criteriile obişnuite de selecţie pentru clasa FSW o dată studiile încheiate.  Noua procedură a intrat în vigoare pe 5 noiembrie a.c. şi se aplică nu numai doctoranzilor aflaţi încă la studii, ci şi celor care au obţinut diploma de doctor în ultimele 12 luni.  Tinând seama de dificultaţile crescânde pe care le întâmpină doritorii de imigraţie în Canada din cauza obstacolelor ridicate prin lista restrictivă de ocupaţii şi plafonul anual de dosare admise la înregistrare (a se vedea articolul meu precedent), noua categorie oferă şansa de a eluda aceste obstacole şi va ispiti în mod cert pe mulţi absolvenţi de studii universitare care se pot astfel înscrie la doctorat la orice universitate canadiană şi în orice domeniu de studii, cu certitudinea că vor deveni rezidenţi permanenţi canadieni în următorii doi ani (plus cele câteva luni necesare pentru procesarea dosarului). Este adevărat că au de plătit taxe şcolare considerabile, dar se pot întreţine singuri pe durata studiilor deoarece au dreptul să ceară permise de muncă, paralel cu înscrierea la doctorat.

Chiar de a doua zi după anunţul de mai sus, Departamentul Imigraţiei a publicat şi cifrele planificate pentru anul 2012 privind numărul total al imigranţilor ce vor fi admişi în clasa FSW, respectiv categoria de imigranţi prin care ajung în Canada majoritatea imigranţilor. Si aceasta este o veste bună, deoarece noile cifre sunt sensibil mai ridicate prin raport cu cele din 2011, respectiv între 55 si 57 de mii, faţă de cca. 47 de mii în anul ce se va încheia în curând.  Această creştere este pusă de CIC pe seama succesului obţinut până în prezent în reducerea inventarului de dosare ce se acumulase de-a lungul anilor, mai înainte ca Departamentul Imigraţiei să introducă măsurile restrictive sus-pomenite. De asemenea, CIC s-a simţit încurajat de faptul că, la un sondaj de dată recentă, s-a constatat că 89% din imigranţii sosiţi prin programul FSW îşi găsesc de lucru sau îşi pornesc propriile afaceri în primii trei ani după sosirea în Canada; în plus, 95% din angajatorii chestionaţi au declarat că salariaţii veniţi prin acest program le confirmă şi chiar le depăşesc aşteptările. 

De menţionat că, în paralel cu CIC (care administrează Imigraţia canadiană la nivel federal), a dat publicităţii propriul plan de imigraţie pe 2012 şi Ministerul Imigraţiei şi Comunităţilor culturale din Quebec.  Cifrele publicate interesează în mod deosebit pe doritorii de emigrare din România, care în ultimii ani au ignorat avantajele sistemului federal de selecţie şi s-au îndemnat unii pe alţii să depună dosarele numai „pe partea franceză”.  Aşadar, pe 1 noiembrie 2011, doamna ministru Kathleen Weil a anunţat că în 2012, din totalul de aproximativ 51 până la 53 de mii de imigraţi, Quebecul va accepta între 35.600 şi 37.400 de „travailleurs qualifiés” (echivalentul quebecoaz al FSW), un plafon uşor inferior celui prevăzut pentru anul în curs, când se asteaptă să imigreze până la 37.500 de persoane în această categorie.

„Bomba” săptămânii trecute o constituie însă suspendarea pe cel puţin doi ani a primirii cererilor de sponsorizare pentru părinţii şi bunicii cetăţenilor şi rezidenţilor permanenţi canadieni.    Aşadar, toţi  cei ce nu au apucat să înregistreze asemenea cereri până pe data de 5 noiembrie 2011, vor trebui sa aştepte cel puţin până la 4 noiembrie 2013 ca să mai pornească un asemenea demers, iar cei ale căror dosare ajung la autorităţi după această dată, le vor primi înapoi.  Această măsură este justificată în comunicatul CIC de inventarul excesiv de dosare din categoria respectivă acumulat de-a lungul anilor, care obligă autorităţile de imigraţie să se concentreze asupra dosarelor existente şi-i împiedică să mai primească altele noi, ca să nu mai prelungească timpul de aşteptare a celor aflaţi deja „la coadă” (care în prezent aşteaptă mai mult de patru-cinci ani).  Dacă ne gândim însă că aceleaşi autorităţi nu au nici o dificultate în a procesa cererile de sponsorizare a soţilor şi copiilor în interval de câteva săptămâni, ne duce mintea la o explicaţie mai simplă, şi anume lipsa de entuziasm a Guvernului canadian faţă de o categorie care nu produce, în schimb provoacă cheltuieli considerabile cu serviciile sociale şi asistenţa medicală.  Ca mai toate ştirile proaste, suspendarea sponsorizărilor a fost anunţată la coada unei liste de măsuri „pozitive”, în contextul unui „Plan de acţiune pentru reunificarea mai rapidă a familiilor” dat publicităţii pe 4 noiembrie 2011 (mai toate ştirile de acest gen apar vinerea, de ce oare?).  Printre aceste măsuri pozitive se numără introducerea unei vize valabile pe timp de 10 ani pentru parinţii şi bunicii cetăţenilor şi rezidenţilor permanenţi canadieni, în virtutea căreia beneficiarii pot rămâne în Canada pănă la doi ani la fiecare intrare, fără să fie nevoie de prelungirea vizei de şedere.  Sună frumos, dar comunicatul mai adaugă un mic amănunt: pentru a obţine viza, solicitanţii respectivi trebuie să probeze că descendenţii lor din Canada au venituri suficiente ca să-i întreţină (calculate pe baza unui barem ce urmează să apară) şi, mai ales, să depună la dosar dovada că au cumpărat o asigurare medicală privată pentru cel puţin un an.  Nu se menţionează ce se va întâmpla dacă respectivii nu au destui bani să cumpere o asemenea asigurare, dar este de presupus că o durată de asigurare mai scurtă fie va reduce în mod corespunzător şi durata vizei părinţilor sau bunicilor, fie îi va obliga să ceară vize „de drept comun”, cum existau şi până acum (şi nu se ştie încă dacă le vor mai putea obţine).  De asemenea, noua „super viză” (cum o denumeşte chiar comunicatul CIC) reclamă trecerea unui examen medical, ceeace va prelungi procesarea până la cca. opt săptămâni.  Vom continua să vă ţinem la curent pe măsură ce se vor publica instrucţiunile de aplicare a acestor măsuri. 

Suspendarea sponsorizărilor va avea însă şi un efect pozitiv pentru cei ale căror dosare se află în prezent în procesare: se vor soluţiona mai rapid, deoarece centrele de procesare şi secţiile de vize au primit o cotă sporită pentru 2012, respectiv de 25 de mii de dosare, prin raport cu numai 15.500 în 2011.

Pentru a încheia capitolul de ştiri recente, iată ce putem citi în numărul din 4 noiembrie al cotidianului National Post: la aeroportul „Lester Pearson” din Toronto se înregistrează în medie câte 50 de cereri pentru statutul de refugiat pe zi (ajungându-se şi la 110), depuse de cetăţeni maghiari, în imensa majoritate romi.  Rezultatul este că 75% din cererile depuse în 2011 pentru obţinerea statutului de refugiat au aparţinut cetăţenilor maghiari, care din acest punct de vedere se situează pe primul loc, urmaţi de chinezi, cu modestul procent de 14%.  Ne putem aştepta de aceea în curând la reintroducerea vizelor de vizitator şi pentru cetăţenii Ungariei, tocmai în mometul când Cehia şi România ameninţă să blocheze ratificarea tratatului de liber schimb între Canada şi Uniunea Europeană pentru refuzul Canadei de a desfiinţa vizele de vizitator şi pentru cetăţenii acestor ţări.  

IMMIGRATION CANADA PASTREAZA PENTRU 2011 – 2012 ACEEASI LISTA DE MESERII PREFERENTIALE…

DAR REDUCE CU 50% NUMARUL APLICATIILOR LUATE IN CONSIDERARE LA CLASA FEDERAL SKILLED WORKER

De citeva luni incoace, inca de la anuntul vestii ca Citizenship and Immigration Canada pregateste un nou sistem de selectie la clasa federala, primim numeroase intrebari pe aceasta tema si ne ajung la urechi tot soiul de scenarii cu privire la ce va aduce luna iulie pentru cei, extrem de multi la numar, interesati sa emigreze in Canada.

In sfarsit avem noutati, chiar daca ele nu sunt cele asteptate de marea majoritate si nu presupun (inca) o schimbare radicala in procesul de selectie cu privire la programul federal. Sincer, fie ca ne place sa nu, ne asteptam la astfel de masuri in raspuns la problemele cu care se confrunta economia mondiala. Desi motivele indicate de guvern nu se refera cu predilectie la acest subiect este limpede ca aspectul a fost cu siguranta unul luat in considerare si a contribuit la decizia guvernului. Nu facem aici analize de natura economica dar este de bun simt ca in conditiile in care multe tari se confrunta cu lipsa locurilor de munca si un nivel din ce in ce mai scazut al nivelului de trai, Canada – care inca continua sa primeasca un numar considerabil de noi emigrant -  sa se protejeze. Si in momente ca acestea, confruntata cu un numar din ce in ce mai mare de aplicanti, sa incurajeze doar ceea ce considera ca va contribui la redresarea si dezvoltarea ei economica.

Dupa cum o mentioneaza si titlul acestui articol, vestile primite nu sunt unele tocmai placute.

Mai concret, in 24 Iunie 2011 ministrul Citizenship and Immigration Canada anunta la Ottawa noile reglementari care vor afecta programul federal de emigratie.

Astfel, incepand cu data de 1 Iulie 2011 guvernul va limita numarul aplicatiilor primite la clasa Federal Skilled Worker la doar 10,000 pe an. Numarul anuntat reprezinta doar jumatate din cifrele de pina acum. Asa cum probabil va aduceti aminte, la 26 Iunie 2010 ministrul Kenny introducea genul acesta de restrictii dar numarul aplicatiilor luate in considerare se ridica la 20,000 pe an. Ne confruntam cu o scadere drastica spunem noi, care va reduce considerabil sansele celor care doresc sa inainteze o aplicatie pentru rezidenta permanenta in Canada la clasa respectiva. Nu din alt motiv ci datorita faptului ca plafonul impus acum se poate atinge mult mai repede. Daca potentialii aplicanti nu se vor misca suficient de repede in alcatuirea si inaintarea dosarului lor, acestia vor fi obligati sa astepte luni pretioase pina in momentul in care vor putea aplica din nou. Si asta intr-o nota pozitiva. Fiindca exista pericolul, pentru cei care astazi se regasesc in lista preferentiala dar care nu vor apuca sa se incadreze in numarul de aplicatii luate in considerare intre 1 Iulie 2011 si 30 Iunie 2012 ca mai tirziu sa se confrunte cu o noua lista de meserii sau cu noi reglementari care sa nu-i mai faca eligibili pentru o astfel de aplicatie.

Inca o data, incepind cu 1 Iulie 2011 si terminand cu 30 Iunie 2012 Citizenship and Immigration Canada va accepta spre procesare la clasa Federal Skilled Worker doar jumatate din numarul aplicatiilor primite pina acum. In completare, in decursul unui an, doar un numar maxim de 500 de aplicatii va fi luat in considerare pentru fiecare meserie in parte din lista celor eligibile. Odata ce acest numar va fi atins, si daca se va respecta procedura de pina acum, guvernul va oprii procesarea aplicatiilor primite si va rambursa sumele corespunzatoare acesteia.

Deocamdata, si acest aspect este extrem de imbucurator pentru cei care au déjà dosarele pregatite dar nu le-au mai putut inaintat datorita faptului ca meseria in baza careia se face aplicatia atinsese limita propusa, lista cu cele 29 de meserii preferentiale ramine aceeasi:

• 0631 Restaurant and Food Service Managers
• 0811 Primary Production Managers (Except Agriculture)
• 1122 Professional Occupations in Business Services to Management
• 1233 Insurance Adjusters and Claims Examiners
• 2121 Biologists and Related Scientists
• 2151 Architects
• 3111 Specialist Physicians
• 3112 General Practitioners and Family Physicians
• 3113 Dentists
• 3131 Pharmacists
• 3142 Physiotherapists
• 3152 Registered Nurses
• 3215 Medical Radiation Technologists
• 3222 Dental Hygienists & Dental Therapists
• 3233 Licensed Practical Nurses
• 4151 Psychologists
• 4152 Social Workers
• 6241 Chefs
• 6242 Cooks
• 7215 Contractors and Supervisors, Carpentry Trades
• 7216 Contractors and Supervisors, Mechanic Trades
• 7241 Electricians (Except Industrial & Power System)
• 7242 Industrial Electricians
• 7251 Plumbers
• 7265 Welders & Related Machine Operators
• 7312 Heavy-Duty Equipment Mechanics
• 7371 Crane Operators
• 7372 Drillers & Blasters — Surface Mining, Quarrying & Construction
• 8222 Supervisors, Oil and Gas Drilling and Service

Amintim ca pentru a fi luati in considerare la clasa Federal Skilled Worker potentialii aplicanti trebuie sa dovedeasca minimum 1 an de experienta in munca, full-time sau echivalentul acestuia, intr-una din meseriile listate.

Exceptia de la aceasta regula o fac, ca si pina acum, doar acele aplicatii insotite de o Arranged Employment Opinion, ceea ce presupune ca aplicantul sa fie in posesia unei oferte de munca pe o perioada nedeterminata validata de catre Human Resources and Skills Development Canada.

Bineinteles ca anuntul acestor masuri a fost insotit si de laude la adresa propriului minister si a initiativelor implementate de acesta, Kenney anuntand ca “lista de asteptare la clasa Federal Skilled Worker s-a redus in prezent la jumatate fata de momentul in care a fost implementat Planul De Actiune Pentru O Emigrare Mai Rapida, in 2008”.

Anuntind ca in ultimul an au fost primite aproximativ 13,800 de aplicatii la clasa mai sus mentionata, ministrul Kenney, asa cum ne-a obisnuit pana acum, pune masurile luate si aceasta scadere drastica pe seama dorintei guvernului de a nu aduna din nou vrafuri de dosare nesolutionate, de a reduce timpul de asteptare si de a raspunde prioritatilor pe care le are Canada in acest moment in materie de forta de munca.

Trebuie sa mentionam ca noile schimbari ii afecteaza si pe cei care doresc sa aplice la clasa federala a Investitorilor, clasa la care mai nou se vor lua in considerare un numar maxim de doar 700 de aplicatii pe an. Cel putin intre iulie 2011 si iunie 2012. Daca cifrele vor fi modificate ulterior ramane de vazut. Desi in Noiembrie 2010 guvernul facea modificari substantiale din punct de vedere financiar la aceasta clasa, iar aplicantilor li se solicita o avere de minimum $ 1.6 milioane net comparativ cu cei $ 800,000 ce trebuiau demontrati pina acum iar investitia acestora trebuie sa se ridice la $ 800,000, dublu fata de cei $ 400,000 solicitati anterior, masura pare ca nu a redus numarul doritorilor.  

De asemenea, ministerul introduce un temporary moratorium si sisteaza pentru moment primirea de noi aplicatii la clasa Federal Entrepreneur. Astfel, incepand cu 1 Iulie 2011 si pina la noi reglementari guvernul nu va mai accepta nici o aplicatie la aceasta categorie.

Ce implicatii au noile masuri? Asa cum am scris inca de la inceputul acestui articol ele vor reduce considerabil sansele pentru cei care doresc sa emigreze in Canada. Dar cu siguranta acestea vor afecta si programul Quebecului, si asa confruntat cu un numar din ce in ce mai mare de aplicatii ca urmare a masurilor impuse inca din vara trecuta la programul federal. De aceea, nu-i de mirare daca nu peste multa vreme vom avea parte de schimbari si la aceasta clasa. Care cel putin deocamdata reprezinta cea mai viabila varianta la programul federal.

Pana atunci insa, continuam sa acordam atentie programului federal si asteptam noi detalii de procedura, promise de guvern pentru 1 Iulie 2011.

In incheiere, nu puteam decat sa ii incurajam pe cei dornici sa aplice la acesta clasa sa o faca cit mai repede, pentru a evita returnarea dosarului lor, impusa de acel numar limita de 500 de aplicatii. Mai cu seama ca unii care s-au confruntat cu aceasta situatie si de abia asteapta ca la 1 iulie sa-si inainteze dosarul déjà pregatit…Si pentru a evita surpriza de a nu se mai regasii mai tirziu intr-o lista de meserii actualizata conform cerintelor momentului…

Eugenia Nita

Immigration Counsel – Full Member of Canadian Society of Immigration Consultants

Experto Credite International

96 Greenbelt Cres

Richmond Hill, ON L4C 5R8

Toll-Free: 1 (800) 916-3183

Cell: (647) 405-9193

Fax: 1(888) 859-0868

E-mail: eugenia.nita@expertointl.com

SITUATIA ALARMANTA A PARINTILOR SPONSORIZATI

In anul 2010 au fost emise, in total, 16.800 de vize pentru parinti si bunici sponsorizati de copiii si respectiv nepotii lor din Canada.  Dintre acestea, un numar de 520 au fost inmanate de Ambasada Canadei din Bucuresti, dupa ce respectivii beneficiari asteptasera intre patru si cinci ani ca sa le primeasca.  In mod abrupt, Departamentul Imigratiei din Ottawa a redus numarul proiectat de vize repartizate pentru aceasta categorie de imigranti, ce vor fi emise in 2011, la 11.200, dintre care numai 35 (!) prin Ambasada din Bucuresti.

De mentionat ca inventarul total de dosare de parinti si bunici sponsorizati ce asteapta sa fie solutionate se ridica la 147.769, dintre care aproape 105 mii se afla inca in Canada, in faza de aprobare a sponsorului, iar restul sunt in curs de procesare la diverse ambasade.  Facand o socoteala aritmetica simpla, ar rezulta ca, daca limita impusa pentru 2011 se va mentine in continuare, durata medie de procesare pentru dosarele din aceasta categorie va atinge 13 ani!

Prelungirea constanta a duratei de procesare a acestui gen de dosare ridica si o problema importanta de etica, cu aspecte legale ce nu pot fi ignorate.  Este vorba de faptul ca in fiecare dosar de sponsorizare se achita doua taxe de procesare diferite: una pentru sponsor, de $75, si alta pentru parintii sponsorizati, de $475 pentru fiecare aplicant.  Ambele taxe se incaseaza in mod obligatoriu de la bun inceput, dar numai dosarul sponsorului este deschis si procesat in faza initiala.  Cu alte cuvinte, taxa pentru parinti se achita pentru un dosar care nu exista si care se stie foarte bine ca nu va fi depus in urmatorii 3 ani si mai bine, deoarece termenul actual in care se obtine, in Canada, decizia de aprobare a sponsorului este de 41 de luni, si abia dupa aceea se poate depune dosarul parintilor la ambasada respectiva.  In terminologia utilizata de Departamentul imigratiei, taxa incasata cu anticipatie pentru parinti este denumita „deferred revenue” si se ridica in prezent la 45 milioane de dolari.  Fara comentarii!

Intr-un recent material pus la dispozitia practicienilor din domeniul imigratiei de avocatul Richard Kurland din Vancouver se subliniaza ca Citizenship and Imigration Canada (CIC) este constient de inechitatea acestui sistem ce functioneaza de aproape o decada, dar se teme sa-l schimbe, respectiv sa incaseze taxa pentru parinti atunci cand se depune efectiv dosarul acestora la ambasada, deoarece aceasta modificare ar declansa aplicarea prevederilor legii „User Fees Act” adoptata in 2004, care ar obliga CIC sa se angajeze a solutiona acele dosare in maximum de timp posibil.

Data fiind reducerea drastica a numarului de dosare pe care Ambasada de la Bucuresti este autorizata sa le proceseze in 2011, se asteapta ca foarte putine aplicatii de sponsorizare depuse de cetateni si rezidenti permanenti canadieni sa fie aprobate in viitorul apropiat, cu consecinta ca nici parintii si bunicii lor nu-si vor putea depune dosarele in Romania, ca sa nu se depaseasca acea cota de numai 35 de dosare. Sfatuim pe cei interesati sa nu se sfiasca a se adresa autoritatilor centrale din Ottawa si, mai ales, sa-si contacteze deputatii respectivi pentru a pune presiune pe Guvern in vederea ameliorarii acestei situatii.

Alexandru Dan Gheciu

Director al DG Certified Immigration Consultants

www.mycanadaimmigration.com

CE SURPRIZE NE MAI PREGATESTE CIC?

La numai 8 luni de la implementarea noilor reglementari cu privire la programul federal iata ca Citizenship and Immigration Canada pregaste déjà alte schimbari si un nou sistem de selectie pentru programul de emigrare la clasa Skilled Worker. Desi acestea sunt inca in faza de proiect am ales totusi sa le prezentam astazi pentru o imagine de ansamblu a ceea ce se intentioneaza, pe teme de emigratie, intr-un viitor nu prea indepartat .

In conformitate cu datele afisate la 17 Februarie 2011 CIC se consulta si propune din nou modificari la programul Federal. Dupa cum se precizeaza in comunicatul cu pricina, aceste schimbari au aparut din dorinta guvernului de a-i selecta doar pe acei candidati care au o sansa mai buna la integrarea in societatea canadiana si care astfel pot contribui mai bine la economia acesteia. Si uita asa revenim din nou la ceea ce reprezinta intr-adevar emigrarea canadiana: o forta care duce aceasta tara mai departe. Nu numai din punct de vedere economic, spunem noi, ci si socio-cultural.

Modificarile propuse vin sa intareasca declaratiile de la 1 Noiembrie 2010 prin care guvernul anunta un plan de emigrare solid, menit sa duca la redresarea economica a Canadei si mentinerea acesteia in topul tarilor cu cel mai inalt standard de viata. Tot atunci CIC declara ca fara un plan ca cel anuntat intr-un viitor nu prea indepartat Canada nu va mai avea forta de munca necesara redresarii si dezvoltarii economice. Confruntata cu o populatie batrina si cu o rata a natalitatii extrem de scazuta, in urmatorii 5 ani cresterea fortei de munca se va datora noilor emigranti.

Se pare ca CIC se misca destul de repede in realizarea celor propuse. Astfel, in 17 februarie 2011 ministrul Cetateniei, Emigratiei si Multiculturalismului anunta ca: “Pentru a ne mentine competitivi pe plan mondial, trebuie sa ne asiguram ca emigrantii pe care ii alegem (la clasa skilled worker) sunt cei de care avem nevoie si care vor reusi aici…”.

Modificarile propuse par sa puna un pret mai mare pe tinerete si pe cunostintele de limba engleza/franceza ale aplicantilor. Daca este sa ne uitam la actualul sistem de punctaj, aplicantii cu varste cuprinse intre 21  si 49 de ani primesc numarul maxim de 10 puncte. In comparatie, Quebec-ul puncteaza in programu-i similar cu un maxim de 16 puncte doar aplicantii care au pina in 35 de ani. Dupa aceea, pentru fiecare an care se adauga la varsta candidatului dispar cate 2 puncte. Astfel ca un aplicant in varsta de 40 de ani ajunge sa primeasca doar 6 puncte la factorul varsta si astfel sa obtina un punctaj considerabil mai scazut decat cel al unul alt aplicant care obtine acelasi numar de puncte la factori precum educatia, experienta in munca, cunostintele de limba franceza, etc. dar care avantajul unei varste de pina in 35 de ani. Cat despre cei trecuti de 43 de ani, intr-o aplicatie pe Quebec acestia nu mai primesc nici un punct la acest factor de selectie.

Considerentele acestui sistem de selectie sunt pur economice, guvernul Quebec fiind probabil de parere ca adaptarea in noua societate este mai usoara pana la o anumita varsta. “Adaptarea” include bineinteles si contributia pe care noul emigrant si-o poate aduce la dezvoltarea economica a Quebec-ului.  Nu cunoastem inca amanunte si nu stim daca programul federal se va ghida dupa aceleasi norme, dar am vrut sa va faceti o impresie despre ce ar putea implica o astfel de schimbare.

In acelasi timp, aceste modificari urmaresc sa creasca numarul meseriasilor, tehnicienilor si ucenicilor, cei care in momentul de fata sunt defavorizati de un sistem de puntaj partinitor pentru cei cu studii superioare. Sincer, nu putem decat sa aplaudam o astfel de initiativa. Si ea similara programului pus la dispozitie de Quebec, aceasta provincie dand o sansa multora dintre aceia care nu au studii universitare dar au pregatire si/sau experienta intr-o gama destul de complexa de meserii.

Dupa declaratiile date de catre Citizenship and Immigration Canada, cei in masura sa schimbe actualul sistem de puntaj intentioneaza:

ü  Sa solicite aplicantilor la clasa Federal Skilled Worker cunostinte minime de limba engleza sau franceza (ramane de vazut valoarea pe care o va da CIC acestui “minim”);

ü  Sa faca un program federal mai accesibil meseriasilor, tehnicienilor si ucenicilor;

ü  Sa puna accentul pe emigrantii tineri care se pot adapta cu mai multa usurinta in societatea canadiana si care pot fi membrii activi ai fortei de munca pentru o perioada cat mai lunga de timp;

ü  Sa redirectioneze din puntele alocate pentru experienta in munca catre alti factori de selectie care sa contribuie cu success la forta de munca canadiana;

ü  Sa reduca potentialul pentru ofertele de munca frauduloase.

Actualul sistem de puntaj la programul Federal Skilled Worker dateaza din Iunie 2001 si este bazat pe factori de selectie precum educatia, varsta, experienta in munca, cunostintele de limba engleza/franceza, adaptabilitate. Conform vestilor primite de la Ottawa noul sistem de selectie propus se intentioneaza mult mai efectiv in selectionarea celor care pot sa reuseasca in Canada din punct de vedere economic.

Este limpede ca unele dintre masurile propuse vor limita numarul aplicantilor in vreme ce altele vor da o oportunitate celor care pana acum nu au avut-o. Cu siguranta o problema va fi si acel “minim” de limba engleza/franceza care va fi solicitat de catre guvern. Este devreme sa ne pronuntam pro sau contra schimbarilor propuse. Nu putem decat sa asteptam si sa speram ca la momentul respectiv balanta va inclina mai mult catre avantajele aduse de catre un nou sistem de selectie.

Eugenia Nita

Immigration Counsel – Full Member of Canadian Society of Immigration Consultants

Experto Credite International

96 Greenbelt Cres

Richmond Hill, ON L4C 5R8

Toll-Free: 1 (800) 916-3183

Cell: (647) 405-9193

Fax: 1(888) 859-0868

E-mail: eugenia.nita@expertointl.com

IMIGRATIE: PONDEREA DOSARELOR PENTRU QUEBEC LA AMBASADA CANADEI DIN BUCURESTI SI RECENTELE MODIFICARI PROCEDURALE

Nu mai este de mult un secret ca Departamentul Imigratiei din CIC (Citizenship and Immigration Canada) stabileste cifre anuale pentru fiecare ambasada si pentru fiecare categorie de imigranti.  Aceste cifre nu sunt date publicitatii, dar pot fi obtinute de orice cetatean sau rezident permanent canadian prin procedura accesului la informatie.  Este ceeace au obtinut de curand si o serie de reprezentanti ai organizatiei noastre profesionale (Canadian Society of Immigration Consultants, pe scurt CSIC).  Pentru cititorii nostri este deoasebit de interesant sa observe disproportia crescanda dintre dosarele apartinand categoriei Federal Skilled Workers („pe partea engleza” dupa expresia care s-a impamantenit in limbajul amatorilor de imigratie din Romania) si cele depuse sub sistemul de selectie al provinciei Quebec („pe partea franceza”).  Intr-adevar, Ambasada din Bucuresti a primit ca sarcina pentru 2011 sa proceseze 2300 de dosare din aceasta ultima categorie, fata de numai 200 in categoria FSW-Federal Skilled Workers (de peste 10 ori mai multe „pe partea franceza” decat „pe partea engleza”)[1]. 

De mentionat ca exceptand Ambasada din Paris si cele din Maghreb, majoritatea covarsitoare a celorlalte ambasade vor procesa cu mult mai multe dosare federale decat pentru Quebec.  Astfel, la Ankara se vor finaliza 40 de dosare pentru Quebec si 285 in categoria FSW, la Berlin raportul este de 200 la 700, la Varsovia de 60 la 2200 etc.  Iesind din perimetrul european, la Beijing raportul este de 800 la 2000 in favoarea dosarelor federale, la Buffalo de 3000 la 7500, la New Delhi de 50 la 7500 etc. 

Cifrele de mai sus indica ponderea crescanda pe care continua sa o prezinte sistemul de selectie al provinciei Quebec in special ca punct de atractie pentru candidatii din Romania si justifica interesul pe care cititorii nostri, indiferent unde s-ar afla si pe ce cale au ajuns in Canada, il manifesta pentru acest sistem ca solutie pentru prietenii si rudele din Romania.

De la bun inceput trebuie precizat ca, spre deoasebire de sistemul federal introdus in primavara lui 2008 pentru categoria FSW, a carui intelegere nu prezinta dificultati deosebite din moment ce candidatul a indeplinit un set relativ simplu de conditii (chiar daca greu de satisfacut), sistemul de selectie al Quebecului este extrem de sofisticat, implicand trei filtre succesive prin care trebuie sa treaca fiecare candidat (ultimul fiind interviul propriuzis de selectie) si un ansamblu de criterii de selectie care se preteaza, fiecare, la interpretari greu de inteles pentru un ne profesionist.  De aceea, tot mai multi solicitanti din Romania se adreseaza unor practicieni pentru asistentza profesionala, ceeace prezinta insa riscul de a cadea pe mana unor sarlatani sau a unor amatori incompetenti.  Acest risc a determinat Ministerul Imigratiei din Quebec (MICC, de la Ministère de l’Immigration et des communautés culturelles) sa introduca masuri severe impotriva asa numitilor „consultanti fantoma”, sub forma unor instructiuni intitulate „Règlement sur les consultants en immigration”.  Ne vom referi in continuare la continutul acestui act normativ, ale carui efecte se produc cu incepere de la 2 februarie 2011, nu mai inainte insa de a sublinia ca, pana la acea data, orice individ putea sa reprezinte clientela cu destinatia Quebec, fara a i se cere vreo pregatire sau vreo garantie de probitate profesionala, atasand la dosar o simpla procura semnata de client (sau, si mai grav, incasand onorariul dar prezentand dosarul ca si cand ar fi fost pregatit in exclusivitate de client).  Reversul medaliei l-a constituit pana in prezent faptul ca autoritatile de imigratie din Quebec nu erau obligate sa tina seama de sustinerile reprezentantului respectiv decat daca atasa si dovada ca este inscris in „Registre des lobbyists du Québec”, operatie pentru care nu avea insa nevoie de niciun fel de pregatire speciala.  Aceasta situatie s-a schimbat in mod radical pe 2 februarie a.c.

Prin Regulamentul privind consultantii de imigratie se instituie interdictia reprezentarii contra onorar a clientelei cu destinatia Quebec, pentru orice persoana care nu poate face dovada ca este fie avocat inscris in Barreau du Québec, fie membru al Camerei notarilor din Quebec, fie consultant inscris in Registrul consultantilor de imigratie tinut si pus la dispozitia publicului de catre MICC.  Semnatarul acestor randuri figureaza in registru la litera „G” impreuna cu alti 123 de membri ai CSIC/SCCI (din totalul de peste 1600), dar se asteapta ca in zilele urmatoare lista sa fie completata cu cei care si-au depus dosarele in ultimul moment.  De mentionat ca pe lista nu figureaza niciun profesionist cu sediul in Romania, asadar, aviz amatorilor!

Registrul oficial poate fi consultat in situl MICC la:

http://www.micc.gouv.qc.ca/publications/fr/dossiers/Registre_Consultants.pdf

O prima observatie care se impune este ca nu orice avocat canadian va avea dreptul sa reprezinte pe viitor clientela susamintita, ci numai cei inscrisi in Baroul din Quebec.  Daca vor dori sa continue a reprezenta asemenea clienti, avocatii din barourile celorlalte provincii vor trebui sa dea examene de echivalare (inclusiv de limba franceza) pentru a fi admisi si in Baroul Quebecului, sau sa obtina autorizatii speciale de la acelasi barou, pentru fiecare dosar in parte.  Cat priveste consultantii care pot cere inscrierea in registrul administrat de MICC, acestia trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii impuse prin Regulamentul ce-si produce efectele depline incepand cu data de 2 februarie 2011:

1.      Sa fie membru activ al organismului desemnat de Legea federala a Imigratiei ca singurul autorizat sa reglementeze profesia de consultant de imigratie si sa-i acrediteze pe cei ce exercita aceasta profesie; in momentul de fata, acest organism continua sa fie Societatea canadiana a consultantilor de imigratie (SCCI/CSIC).

2.      Sa-si exercite activitatea in cadrul unei entitati cu sediul in Quebec, sau sa fie inmatriculat in „Registre des entreprises individuelles, des sociétés et des personnes morales” (firma noastra indeplineste aceasta conditie).

3.      Sa nu fi comis in ultimii trei ani nicio infractiune sanctionata de „Loi sur l'immigration au Québec (L.R.Q., c. I-0.2)” ori de regulamentele de aplicare a acesteia si sa nu fi furnizat autoritatilor de imigratie din Quebec nicio informatie despre care stia sau ar fi trebuit sa stie ca este falsa.

4.      Sa treaca cu succes un examen organizat de MICC, referitor la legislatia Quebecului in materie de imigratie.  Pentru satisfacerea acestei conditii, cei acreditati provizoriu pe baza cererilor depuse pana la 2 februarie 2011, au la dispozitie 12 luni cu incepere de la aceasta data

5.      Sa demonstreze un nivel de cunoastere al limbii franceze adecvat exercitarii atributiilor sale profesionale.  Daca a) nu a obtinut o diploma de studii secundare din Quebec, sau b) nu a reusit la un examen de franceza ca limba materna in clasele a patra sau a cincea ale scolii secundare, sau c) nu a urmat cel putin trei ani de invatamant secundar sau post-secundar in limba franceza, respectivul consultant trebuie sa promoveze, pana la 2 februarie 2012, un examen de franceza recunoscut de MICC; pentru a-l promova, trebuie sa demonstreze nivelul B2 (intermediar-avansat) la toate cele patru probe: scris, citit, exprimare si intelegere. 

Regulamentul de care ne ocupam continua apoi cu enumerarea obligatiilor de baza ale consultantilor ce au obtinut inscrierea in registrul MICC (platind pentru aceasta si o taxa de o mie de dolari care se adauga la cei 2732 de dolari pe care-i incaseaza anual in acelasi scop SCCI/CSIC, la nivel federal).  Merita mentionata in special obligatia de a obtine de la client un mandat scris, care trebuie sa indice obiectul si intinderea serviciilor oferite, precum si cheltuielile implicate de executarea mandatului.  De asemenea, consultantul trebuie sa indice in scris ca a luat toate masurile necesare pentru a se asigura de autenticitatea documentelor si de veracitatea informatiilor furnizate de client.

DISPOZITII TRANZITORII: Ministerul Imigratiei si Comunitatilor culturale din Quebec a publicat pe 2 februarie 2011 un set de dispozitii tranzitorii pentru dosarele depuse de avocati canadieni ce nu sunt membri ai Baroului din Quebec (sau nu au obtinut o autorizatie speciala de la acest barou) precum si de consultantii ce nu figureaza in Registrul la care ne-am referim in articolul de fata. 

In temeiul acestor instructiuni, incepand cu data de 2 februarie a.c., niciun solicitant de vize pentru Quebec, fie ele permanente sau temporare, nu va mai putea sa fie reprezentat de un profesionsit care nu apartine categoriilor susamintite, chiar daca dosarul a fost depus mai inainte de aceasta data (cu exceptia celor ce fusesera deja convocati la un interviu cand noul registru a intrat in vigoare).  Daca in dosar figureaza un consultant ce nu a fost recunoscut de MICC, clientul va primi o scrisoare prin care va fi instiintat ca de acum incolo respectivul profesionist va fi eliminat din dosar si raportul juridic dintre parti (MICC-client) ve evolua fara intermediar, afara numai daca nu este angajat un consultant sau avocat dintre cei recunoscuti de MICC.   Pentru dosarele ce se depun dupa 2 februarie 2011 s-a introdus un nou model de formulare in care figureaza o sectiune ce obliga pe fiecare solicitant sa declare pe proprie raspundere daca a recurs la serviciile platite ale unui profesionast si carei categorii recunoscute de MICC îi apartine acesta (cu indicarea temeiului concret al acestei recunoasteri). 

Cine raspunde afirmativ la intrebare privind angajarea unui reprezentant neautorizat, risca sa-si vada dosarul refuzat.  Sfatuim de aceea pe toti cei ce au dosarele depuse si nu au primit convocare la interviu pana pe 2 februarie 2011, sa verifice daca sunt reprezentati de o persoana autorizata, iar in caz contrar sa-si gaseasca urgent un profesionist acreditat.  Cei ce depun de acum incolo dosarele, trebuie in mod obligatoriu sa-si gaseasca un asemenea reprezentant autorizat daca vor sa recurga la asistenta profesionala (ceeace s-a dovedit salutar pentru mii de candidati ce altfel ar fi fost refuzati).

Alexandru Dan Gheciu

Membru al SCCI/CSIC, Consultant de imigratie recunoscut de MICC

D&G Europe Consulting
421 Gilmour Street, 2nd Floor
Ottawa, Ont K2P 0R5
Fax: (613) 730-7023
Tel: (613) 230-7207
Toll free (numai din Canada): 1-866-311-4692
Email: Processing@mycanadaimmigration.com
Website: www.mycanadaimmigration.com
Bucuresti: 314.44.61 (tel/fax) si 0723211893

ANUNT IMPORTANT: Cu incepere de la 13 aprilie 2004, nimeni nu mai poate angaja ca reprezentanti legali consultanti ce nu sunt membri ai CSIC (Societatea canadiana a consultantilor de imigratie).

Dan si Mariana Gheciu sunt printre primii care au primit acreditarea in CSIC
(detalii la www.csic-scci.ca)

EUGENIA NITA
Member of Canadian Society of Immigration Consultants (CSIC)

Immigration and Paralegal
Clas A Skilled Workers
Clas A Business
Quebec Selected Skilled Workers
Sponsorizari
Vize Vizitatori/ Extensii
Permise de Munca/Studii
Refugiati / Apeluri / Umanitar
Cetatenie
Divort / Separation Agreements
Incorporari Societati
Tel: 647 405-9193
Email: eugenia.nita@expertointl.com