Dr. Christina Oprescu-Havriliuc & Assoc.
Stomatologie pentru intreaga familie; Servicii stomatomogice variate si de calitate; Program de lucru avantajos, inclusiv dupa amiaza si sambata; Timp minim de asteptare cu respectarea programarilor; Noii pacienti sunt bineveniti; Ambianta relaxanta
Acces facil
Adresa: 701 Sheppard Ave.,  Suite 205, Toronto Tel: 416 225-8822 

 

HOME

Primul Saptamanal Romanesc din Canada

D&G Europe Consulting
343 Preston Street 
11th Floor

Ottawa ON K1S 1N4

Fax: (613) 730-7023
Tel: (613) 230-7207
Toll free (numai din Canada): 1-866-311-4692
Email: info@mycanadaimmigration.com
Website: www.mycanadaimmigration.com
Bucuresti: 314.44.61 (tel/fax) si 0723211893

ANUNT IMPORTANT: 
Cu incepere de la 13 aprilie 2004, nimeni nu mai poate angaja ca reprezentanti legali consultanti ce nu sunt membri ai CSIC (Societatea canadiana a consultantilor de imigratie).

Dan si Mariana Gheciu sunt printre primii care au primit acreditarea in CSIC
(detalii la www.csic-scci.ca)

La 7 mai 1986, echipa de fotbal Steaua Bucureşti a cucerit Cupa Campionilor Europeni (CCE), aflată atunci la a 31-a ediţie, pe stadionul ''Ramon Sanchez Pizjuan'' din Sevilla (Spania), după ce învingea în finală pe celebra FC Barcelona, cu scorul de 2-0, în urma loviturilor de departajare. Este cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc la nivel de club, pe care Steaua Bucureşti o putea repeta în 1989, când a jucat din nou finala competiţiei, dar a fost învinsă clar de formaţia italiană AC Milan cu scorul de 4-0. Steaua a devenit, astfel, prima echipă din România care a jucat finale europene, singura echipă care a câştigat un trofeu european la nivel de cluburi şi singura dintr-o ţară comunistă care a obţinut trofeul continental suprem.

Steaua Bucureşti dobândea, în 1986, consacrarea ca o echipă de valoare a continentului, în mare parte şi graţie evoluţiei extraordinare a portarului Helmuth Duckadam, care a apărat patru lovituri de departajare consecutive în meciul de pe stadionul ''Ramon Sanchez Pizjuan'' şi a intrat, astfel, în Cartea Recordurilor. În drumul său până la finala de pe pământ spaniol, Steaua Bucureşti le-a eliminat, pe rând, pe campioanele Vejle BK (Danemarca), Honved Budapesta (Ungaria), Kuusysi Lahti (Finlanda) şi Anderlecht Bruxelles (Belgia). În toamna anului 1985 primul adversar al Stelei din Cupa Campionilor Europeni a fost campioana Danemarcei, Vejle BK. Formaţia daneză nu era atunci o forţă a fotbalului european, însă se baza pe experienţa lui Allan Simonsen, potrivit site-ului www.steaualibera.com. De două ori câştigător al Cupei UEFA cu Borussia Mönchengladbach şi al Cupei Cupelor cu FC Barcelona, "fotbalistul anului 1977 în Europa" îşi încheia cariera la echipa din ţara natală. Pe un teren impracticabil, Steaua a reuşit să obţină o remiză decisivă (1-1) în Danemarca, graţie golului marcat de Marin Radu II, în minutul 89. Returul nu le-a dat nicio şansă danezilor, Piţurcă, Bölöni, Balint şi Tudorel Stoica înscriind în meciul câştigat categoric de roş-albaştri. Allan Simonsen avea să declare la sfârşitul partidei: "dacă nu-i veţi întâlni pe Barcelona, Bayern sau Juventus, aveţi toate şansele să ajungeţi în finală". În turul al doilea, Steaua a jucat cu Honved Budapesta, echipă care avea în componenţă opt internaţionali maghiari, printre care Lajos Detari, unul dintre cei mai talentaţi jucători europeni ai momentului. După un eşec la limită înregistrat la Budapesta, scor 0-1, a urmat returul de la Bucureşti, unde steliştii au atacat în permanenţă echipa maghiară, care a fost nevoită să scoată de patru ori mingea din poartă. Scor final 4-1 şi Steaua ajungea în primăvara europeană. Sorţii au decis ca în sferturile de finală, echipa condusă de pe banca tehnică de Emeric Ienei (antrenor principal) şi Anghel Iordănescu (secund) să întâlnească formaţia finlandeză Kuusysi Lahti, un adversar facil la prima vedere, dar care în tururile anterioare eliminase campioanele din URSS şi Iugoslavia. La Bucureşti, pe un teren îmbibat în apă, Steaua n-a reuşit decât un scor alb, 0-0, formaţia finlandeză obţinând un rezultat la care nu îndrăznea să spere la începutul meciului. Returul a fost "de foc", românii dominând şi ratând ocazii uriaşe la fel ca la Bucureşti. Când mai erau zece minute, Victor Piţurcă, golgheterul Stelei din acea ediţie a cupelor europene, a înscris din interiorul careului de 16 m un gol echivalent cu calificarea în semifinale. În penultimul act, campioana României urma să întâlnească cea mai galonată formaţie belgiană, Anderlecht Bruxelles. După un meci tur, pierdut cu 1-0, steliştii încercau să se califice în finală, performanţă neatinsă până atunci de vreo altă echipă românească. Meciul a început "furtunos", Victor Piţurcă şi Gavrilă Pele Balint înscriind în minutele 7 şi 23, pentru ca acelaşi Piţurcă să înscrie un alt gol în repriza secundă şi să închidă partida. Scorul de 3-0 şi maniera de joc cu care Steaua câştiga meciul retur au fost elogiate de întreaga presă internaţională, antrenorul belgienilor, Arie Haan, declarând după meci: "Aşa cum a jucat Steaua cred că niciun alt club de pe glob nu-i putea rezista. Primele 25 de minute au fost infernale! Eu n-am văzut o formaţie jucând în ritmul, cu inspiraţia şi cu precizia cu care a evoluat campioana României în această partidă. Nu spun asta pentru a scuza înfrângerea noastră, ci, dimpotrivă, spre a sublinia marile merite ale învingătorilor". La rândul său, cel mai valoros fotbalist belgian, internaţionalul Enzo Scifo, declara: "Steaua este una dintre cele mai bune echipe pe care le-am văzut de când joc fotbal. A avut o primă repriză fantastică".

A urmat mult-aşteptata finală. La 7 mai 1986, în oraşul andaluz Sevilla, echipa de fotbal bucureşteană realiza cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc. A fost pentru întâia oară când o formaţie românească încheia triumfătoare un parcurs într-o competiţie de mare anvergură, învingând în finală, după prelungiri şi loviturile de la 11 metri, cu scorul de 2-0, puternica şi în acelaşi timp celebra echipă spaniolă FC Barcelona. Echipa spaniolă revenise după o absenţă de 11 ani în competiţie europeană, fiind extrem de motivată să obţină trofeul european major. Potrivit site-ului www.europeancuphistory.com, sub conducerea celebrului antrenor englez Terry Venables, cu temperamentalul play-maker german Bernd Schuster, cu eficientul Julio Carrasco "pe aripă" şi scoţianul Steve Archibald în faţă, FC Barcelona era una dintre favoritele câştigării CCE, ediţia 1985-1986. Pe un stadion arhiplin, în care suporterii catalani, veniţi cu zecile de mii de la Barcelona, au creat pe întreaga durată a meciului o atmosferă incendiară. Steaua Bucureşti a fost susţinută de un grup de vreo 1.200 de suporteri. Înainte de meci, oficialii Stelei au fost înştiinţaţi de UEFA că jucătorii români nu pot evolua în echipamentul tradiţional, roşu şi albastru, acestea fiind, de altfel, şi culorile folosite de FC Barcelona, menţionează www.fcsteaua.ro. Într-un final, s-a ales culoarea albă, neobişnuită pentru jucători şi suporterii stelişti. Meciul din 1986 a fost marcat de o miza uriaşă, jucătorii ambelor echipe evoluând extrem de concentraţi în multe momente. De altfel, în minutul 73 al partidei, Emeric Ienei a decis să-l introducă în teren pe experimentatul Anghel Iordănescu, antrenorul secund şi un simbol al Stelei. Prin evoluţia lor, steliştii au reuşit să atragă simpatia şi admiraţia celor prezenţi pe stadionul din Sevilla. Partida s-a încheiat cu scorul de 0-0, după 120 de minute, incluzând prelungirile. Învingătoarea urma să fie decisă prin lovituri de la 11 metri, partida devenind un duel al portarilor, Duckadam şi Urruti, conform www.europeancuphistory.com.
Steliştii au executat primii. Majearu a şutat în partea dreaptă, dar Urruti a ghicit colţul, apărând primul penalty. Duckadam nu s-a lăsat mai prejos şi a "scos" şi el mingea şutată de Alexanko. A urmat Bölöni. A şutat în partea stângă, însă Urruti a respins din nou. Duckadam a apărat şi el al doilea penalty al Barcelonei, executat de Pedraza. Lăcătuş a fost cel care a deschis scorul la a treia serie de lovituri de departajare, cu un şut puternic, care a izbit mai întâi transversala. Câteva minute mai târziu, Duckadam "scotea" încă o minge, a treia. În a patra serie, Balint a înscris cu un şut plasat, în colţul stâng, iar Duckadam a închis meciul: a plonjat în stânga şi a apărat al patrulea penalty consecutiv, intrând în istorie. Comentatorul român al partidei, Teoharie Coca Cosma, a rămas celebru cu exclamaţia sa din final: "Apără Duckadam! Suntem finalişti! Am câştigat Cupa! Cupa Campionilor Europeni e la Bucureşti!"
Finala Cupei Campionilor Europeni: 7 mai 1986, ora 20.15, Sevilla, Stadion "Ramon Sanchez Pizjuan", spectatori: 70.000. Arbitri: Michel Vautrot - Alain Delmer, M. Girard (Franţa).
Steaua Bucureşti - FC Barcelona 0-0 (0-0, 0-0) - 2-0 după loviturile de departajare.
Steaua (antrenor Emeric Ienei): Helmuth Duckadam - Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu - Lucian Bălan (Anghel Iordănescu, 73), Gavril Balint, Ladislau Bölöni, Mihail Majearu - Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă (Marin Radu II, 112).
FC Barcelona (antrenor Terry Venables): Francisco Gonzalez Urruticoechea - Gerardo Miranda Concepcion, Miguel Bernardo Blanquetti, Jose Ramon Alexanko Ventosa, Julio Alberto Moreno Casas - Victor Munoz Manrique, Bernd Schuster (Jose Moratalla Claramunt, 84), Marcos Alonso Pena, Angel Pedraza Lamita - Steve Archibald (Angel 'Pichi' Alonso Herrera, 111), Francisco Jose Carrasco Hidalgo.
Loviturile de departajare de la 11 metri: 0-0 Majearu (ratare), 0-0 Alexanko (ratare), 0-0 Bölöni (ratare), 0-0 Pedraza (ratare), 1-0 Lăcătuş, 1-0 Alonso (ratare), 2-0 Balint, 2-0 Marcos (ratare).

Meciul a înregistrat şi două recorduri la acea dată, ambele în dreptul echipei Steaua: cele patru penalty-uri apărate l-au inclus pe Helmuth Duckadam în Cartea Recordurilor; Anghel Iordănescu este singurul din Europa care într-un singur meci a câştigat Cupa Campionilor Europeni în dublă ipostază, jucător şi antrenor. Presa internaţională a reacţionat imediat după meci, lăudând jocul campioanei României. "Fotbaliştii catalani, susţinuţi de 50 de mii de suporteri, au luptat mult, dar s-au lovit de apărarea fermă a românilor, învingători merituoşi", a scris agenţia de presă spaniolă EFE. "Neaşteptatul triumf al Stelei, care va fi legat întotdeauna de Duckadam, nu trebuie să fie tratat ca o curiozitate", a scris şi agenţia britanică Reuters, în timp de cotidianul italian "Gazzetta dello Sport" a titrat că "În Estul Europei s-a mai născut o stea". "S-a reparat un şir de injusteţi şi sunt de două ori satisfăcut. Mai întâi pentru victoria acestei admirabile campioane a României, care a urcat într-un timp record de pe poziţia de simplă concurentă a plutonului european pe cea mai de sus treaptă a consacrării. Modul cum s-a calificat până în finală, fotbalul spectaculos pe care-l joacă, numeroşii jucători tineri pe care-i are, totul a reprezentat un sumum de argumente, pentru o victorie indiscutabilă. Mă bucur şi fiindcă se repara nedreptatea seriilor de succese datorate mai mult hazardului, prin care Barcelona a ajuns în final", scria, într-un editorial, Jean Filippe Rethacker, redactor-şef adjunct la "France Football" şi "L'Equipe".

În presa din ţară, victoria Stelei a fost pusă în umbra politicului, în luna şi în anul în care Partidul Comunist Român împlinea 65 de ani de existenţă. "Sportul", unicul cotidian sportiv românesc de la acea vreme, deşi a scos peste 300.000 de exemplare, nu a dedicat numărul eroilor de la Sevilla, ci partidului. În subsolul primei pagini un titlu mare anunţa doar că "Steaua a câştigat Cupa Campionilor Europeni", făcând trimitere la paginile a patra şi ultima, unde se găseau comentariile corespondenţilor Ioan Chirilă şi Mircea Ionescu. Celelalte ziare au scris şi ele despre performanţa Stelei, dar în articole mai mici şi doar în spaţiile unde a mai rămas loc liber. După cinci zile de la finala de la Sevilla, într-un cadru solemn, clubului de fotbal Steaua i s-a acordat Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I. Titularii, antrenorii Ienei şi Iordănescu, plus preşedintele Ion Alecsandrescu au primit Meritul Sportiv clasa I. Rezervele şi ceilalţi din staff au primit Meritul Sportiv clasa a II-a.

Imediat după meciul care a fost televizat de postul naţional, pentru prima dată în regimul comunist, oamenii au ieşit nechemaţi în stradă să se bucure pentru izbânda fotbaliştilor de la Steaua. Circa 30.000 de oameni au plecat spre Aeroportul Otopeni şi au ocupat esplanada să-şi întâmpine campionii. În aproape toate colţurile ţării, noaptea de 7 spre 8 mai 1986 a fost practic una albă.

"În acea noapte de vis toţi românii au fost stelişti. Peste o Românie cenuşie, înglodată în datorii, Steaua era Luceafărul speranţelor împlinite. În inima fiecărui român, Steaua, Duckadam, 7 mai 1986, Sevilla, au fost întipărite cu litere de aur. Cupa Campionilor era, imaginar, pe masa tuturor. Steaua încetase să mai fie doar 'Steaua Bucureşti'. Devenise 'Steaua României' ", notează site-ul www.fcsteaua.ro.

 

Ştefan Iovan - Au trecut repede aceşti 35 de ani, sunt amintiri de neuitat de la câştigarea Cupei Campionilor

Căpitanul echipei Steaua care câştiga în 1986 Cupa Campionilor Europeni, Ştefan Iovan, a declarat, vineri, că au trecut repede 35 de ani de la finala cu Barcelona, precizând că pentru el rămâne o amintire de neuitat. "Au trecut repede aceşti 35 de ani... Sunt amintiri de neuitat, pentru că a fost o performanţă extraordinar de mare. Chiar vorbeam acum cu Bumbescu despre echipa de atunci şi spuneam că au dat dovadă de o inteligenţă extraordinară cei care conduceau Steaua atunci. Eu am venit în 1980 şi ştiu că s-a încercat să se formeze o echipă prin aducerea de soldaţi-jucători, dar nu au reuşit. După care fiind un club mare a început să ia jucători pe alese din toată ţara. Aşa cum sunt acum echipele astea de top care domină fotbalul european, aşa şi atunci Steaua la nivelul României a adus cei mai buni jucători din toate judeţele... de la Arad, Dolj, Galaţi, Argeş, Mureş şi aşa mai departe. Iar Emeric Ienei a reuşit dintr-o adunătură de jucători buni să facă o echipă fantastică", a afirmat fostul fotbalist. Iovan se consideră şi astăzi norocos că a putut fi căpitanul echipei care a câştigat cel mai important trofeu continental pentru România. "Eu am beneficiat de faptul că Tudorel Stoica era suspendat şi am fost căpitan atunci. El era căpitan, dar după el urmam eu, pentru că se lua în funcţie de vechime. Şi atunci dacă el a avut cartonaş, i-am succedat şi am fost căpitan... a fost o mare onoare să fiu căpitanul echipei care a câştigat Cupa Campionilor... pentru că nu se ştie când se va mai ajunge într-o asemenea finală. Eu am fost norocos să fiu căpitan", a explicat fostul fundaş. În perioada următoare, Ştefan Iovan speră să aibă loc o întâlnire a foştilor componenţi ai Stelei '86. "Din cauza pandemiei nu ne-am putut întâlni azi cei de atunci. Dar poate dacă se mai relaxează restricţiile la sfârşitul lunii ne vom vedea. Un meci demonstrativ aici pe stadion e posibil, dar să joace cei care pot, eu am probleme cu coxartroza şi nu pot, chiar o să mă operez. Dar ar fi bine să se facă un meci demonstrativ cu echipa de atunci, pentru că au ce să arate. Unii pot, chiar se antrenează, aleargă, mai şi joacă miuţe, mulţi dintre cei de atunci", a adăugat el.

 

Adrian Bumbescu, la 35 de ani de la câştigarea Cupei Campionilor - Uneori visez că mai joc şi mai dau un picior în pat

Fostul component al echipei Steaua care câştiga Cupa Campionilor Europeni în 1986, Adrian Bumbescu, a declarat, vineri, la împlinirea a 35 de ani de la acel succes, că încă mai visează că este fotbalist şi dă cu piciorul în pat. ''Timpul trece, dar au fost ani frumoşi. Dacă vezi imaginile şi tinereţea de atunci cu greu îţi imaginezi cum ai fost înainte... Chiar e greu să vezi imaginile, te vezi în altă postură. De multe ori şi visez că mai joc, mai dau câte un picior în pat... mă trezesc cu o contuzie. E greu când te laşi de fotbal. Mi-aş dori să văd din nou o echipă românească într-o asemenea finală, dar nu ştiu cum în condiţiile actuale. Cum scoatem capul... dar nici asta nu mai putem. Să zicem că naţionala de tineret a mai scos capul, dar în rest suntem în lumea a treia", a afirmat fostul fundaş, acum în vârstă de 61 de ani. El susţine că problema în fotbalul românesc o reprezintă jucătorii străini şi recomandă cluburilor să promoveze mai mult tinerii români. "Am avut şi noi atunci un neamţ în poartă, un ungur mijlocaş şi tot un ungur antrenor. Referitor la străinii care sunt azi în campionatul nostru... ce pot să spun, de asta şi fotbalul este cum este, adică în cădere mare, pentru că avem foarte mulţi străini de calitate îndoielnică. Ar trebui să îi promovăm pe juniorii noştri... dacă îi băgăm 5-10 minute şi apoi îi scoatem, vă daţi seama cum reacţionează copilul ăla, nici nu se mai pregăteşte după aia. Haideţi să punem stop acestor străini. Cu ce mă încălzeşte că are aceeaşi valoare cu juniorii noştri, doar că e adus din altă parte?", a explicat Bumbescu. Fostul jucător, în prezent antrenor la centrul de juniori al CSA Steaua, a menţionat că va sărbători ziua de 7 mai doar cu tort: "Atunci nu prea am sărbătorit victoria, eram foarte obosiţi... eram cu soţiile, am mers la hotel şi am ciocnit o cupă cu şampanie şi ne-am culcat. Am înţeles că în seara aia au mai rămas câţiva colegi, dar eu ştiu că m-am culcat. Nu eram eu cel mai profesionist, dar în seara aia chiar am fost. Azi sărbătoresc cu tort, şampania am lăsat-o... De câţiva ani am renunţat la alcool, nici sănătatea nu mai îmi permite". Adrian Bumbescu îşi doreşte ca în perioada următoare să fie organizat un meci demonstrativ Steaua – Dinamo. "Am avut ieri o discuţie cu domnul comandant, cu Piţurcă, iar când se va da drumul şi vom avea legal voie, am zis să jucăm poate un meci demonstrativ cu Dinamo. Un meci între fostele glorii. Ar fi frumos să facem un meci din nou", a mai spus Bumbescu. AGERPRES/ Cristian Anghelache

 

Victor Piturca la 65 de ani

Victor Piţurcă, fost fotbalist internaţional, câştigător al Cupei Campionilor Europeni, s-a născut la 8 mai 1956, în localitatea Orodel, judeţul Dolj. A început să joace fotbal la juniorii Universităţii Craiova, unde a evoluat până la 18 ani, când s-a transferat la Pandurii Târgu Jiu, apoi la FC Olt, de unde a făcut "saltul" spre marea performanţă, ajungând la Steaua Bucureşti, la 27 de ani. Atacant central cu vocaţie de golgheter, devine unul dintre cei mai importanţi jucători, fiind titular în cea mai fastă perioadă a Stelei. Potrivit site-ului www.steauafc.com, în cei şase ani petrecuţi la formaţia roş-albastră a câştigat cinci titluri de campion (1985, 1986, 1987, 1988, 1989), trei Cupe ale României (1985, 1987, 1989), Cupa Campionilor (1986) şi Supercupa Europei (1987). A fost golgheterul diviziei A în 1988, cu 34 de goluri marcate şi principalul marcator, cinci reuşite, în anul cuceririi Cupei Campionilor Europeni (1986). În sezonul 1987-1988, cele 34 de goluri marcate în campionatul intern i-au adus lui Victor Piţurcă trofeul "Gheata de Bronz" a Europei, fiind devansat de către turcul Tanju Colak (Galatasaray Istanbul) - 39 de goluri, şi de danezul John Eriksen (Servette Geneva) - 36 goluri. A jucat de 301 ori în prima divizie, înscriind de 165 de ori, şi de 13 ori în echipa naţională, pentru care a înscris şase goluri. În ediţia 1989-1990 a jucat la echipa franceză RC Lens, unde şi-a încheiat activitatea de jucător. În Franţa a jucat de 28 de ori şi a înscris patru goluri. Revenit în ţară, şi-a început cariera de antrenor, ca secund al lui Emeric Ienei, apoi ca principal, la Steaua Bucureşti. Încă din primul an ca antrenor principal la echipa la care a cunoscut cele mai mari satisfacţii profesionale, câştigă Cupa României (1992), pentru ca în ediţia de campionat 1992-1993 să termine pe locul secund cu Universitatea Craiova. În 1995 preia naţionala de tineret şi se califică, după 32 de ani, cu punctaj maxim, la un turneu final al Campionatului European. În 1998, este instalat la cârma primei reprezentative, calificându-se, fără înfrângere, la Euro 2000, deşi avea în grupă Portugalia, pe care o învinge la Porto, cu 1-0. Este demis la sfârşitul anului 1999. În ianuarie 2000, preia din nou echipa Steaua, cu care câştigă campionatul României (2001), Supercupa României (2002), iar în toamna lui 2003 realizează o frumoasă campanie europeană în cupa UEFA, reuşind să elimine formaţia engleză Southampton şi să joace redutabil cu titrata FC Liverpool. În toamna lui 2004 este instalat pentru a doua oară pe banca tehnică a echipei naţionale, pe care o conduce până la 9 aprilie 2009. În acest mandat a reuşit calificarea cu echipa naţională la Campionatul European de Fotbal din 2008 (la opt ani de la ultima calificare a acesteia la un turneu final). La turneul final al Campionatului European, echipa antrenată de Victor Piţurcă a făcut parte dintr-o grupă foarte puternică, pe care a terminat-o pe locul al treilea, după două egaluri cu Franţa şi Italia şi o înfrângere în faţa Olandei. În 2010, a revenit la Steaua, preluând funcţia de manager general. A schimbat din temelii lotul echipei, dar după un început foarte bun de sezon, cu două victorii consecutive, a demisionat în urma unei neînţelegeri cu finanţatorul echipei. La 26 august 2010, Victor Piţurcă a acceptat postul de manager al Clubului FC Universitatea Craiova, dar la 11 ianuarie 2011 a fost suspendat de consiliul de administraţie al clubului. La 14 iunie 2011, a acceptat oferta din partea Federaţiei Române de Fotbal pentru a ocupa postul de selecţioner al naţionalei pentru un mandat de patru ani şi cinci luni, începând de la 1 iulie 2011. La 16 octombrie 2014, a reziliat de comun acord contractul cu Federaţia Română de Fotbal din postura de selecţioner, pentru ca imediat să devină antrenorul clubului Al Ittihad Jeddah din Arabia Saudită, cu care a semnat un angajament pe doi ani. A fost demis de la conducerea grupării din Arabia Saudită la jumătatea lunii iunie 2015, dar a revenit ca antrenor la Al Ittihad pe 9 decembrie 2015, înlocuind la conducerea echipei un alt fost component al echipei Steaua Bucureşti şi fost selecţioner al României, Ladislau Bölöni. A antrenat echipa saudită până în vara anului 2016.  Din septembrie 2019 până în ianuarie 2020 a fost antrenorul Universităţii Craiova. AGERPRES/Cristian Anghelache