Clubul Epigramistilor
"Frunza de Artar"

Lui nea Iancu Caragiale

Chiar dacă anii trec agale

Şi-n raiuri ochii şi-a închis,

La fel şi azi, prin ce a scris,

E viu nea Iancu Caragiale ;

Îl regăsim în mod burlesc,

Cu-acelaşi zâmbet ceas de ceas,

“La Moşi”,”La poştă”, la taifas,

Unde-i “Boborul” românesc,

În vreo “Fifină” , “Marghioală”,

Sau în vreun Rică, Pristanda,

La vreo “Pastramă trufanda”

De pe “La hanul lui Mânjeoală”,

În cei de-şi vând, simandicoşi,

Un Farfuridi, orator,

Un Dandanache, luptător,

“Parlamentarele gogoşi”,

În “mizerabili”, “moftangii”,

“Bampiri, corupţi, bibici, mişei”

Împiedicându-ne de ei

Aproape-n fiecare zi…

Şi-apoi, “rezon !”, aproape toţi

Ce-avem “famelie” o ştim,

Un “Domnul Goe”-l regăsim

Printre copii, printre nepoţi !

Iar când vedem, nu e bizar,

Ca-n Franţa, Anglia, faliţi

Cu vile, bani şi…nemunciţi,

C-ar fi ceva…”curat murdar” !...

Dar venerabilu-i etern

Şi “admirabil” şi “sublim”,

Cu-o vorbă ce-o tot auzim :

De unde bani ? De la guvern !...

Si chiar de a umblat haihui,

La Haimanale fi’nd născut !

Jupânu’ Iancu, din trecut,

A fost şi e la locul lui,

Că de-aia azi mă-ntreb şi-oftez,

Privind ce fac “mişeii”-n stat,

Şi nu-s, nici vorbă, turmentat !

Cu cine oare-am să votez ?!

Valeriu Cercel

Scrisoare pierdută

Şi Caţavenci şi Tipăteşti
Apar mereu pe-a vieţii cale;
Păcat că nu mai întâlneşti
Şi un Caragiale!

Mircea I, Quintus

I.L. Caragiale

A dojană şi-a mirare
Ne priveşte permanent,
Că eroii din "Scrisoare"
Au ajuns în Parlament!

George Zarafu

Lui Nenea Iancu

Când preţurile cresc să ne sugrume
Îmi vine, după ce mă-nchin,
Să părăsesc această lume
Plecând, ca tine, la Berlin!

Vasile Blidaru

Drame casnice

De când m-am însurat, e jale,
Că zilnic soacra şi nevasta,
Îl joacă ades pe Caragiale
În drama casnică..."Năpasta"!

Viorel Frîncu

Eroi şi... eroi

Pe-acest pământ ştiut de noi,
Avem adevăraţi Eroi.
Dar uneori ne ies în cale
Mulţi descendenţi... din Caragiale!

Virgil Petcu

Caragiale nemuritor

Nu-l putem lăsa uitării
Printre pulbere de stele,
Cât există-n fruntea ţării
Moftangii, hoţi şi lichele.

Nicolae Ghinea

Halloween

Nu e o exagerare,

Dar să ştiţi, n-am apucat,

De când eu am emigrat

În Canada asta mare,

Să fiu, nene, speriat ;

Cât ar vrea ei, zi de zi,

Ca să bage groaza-n mine,

Cu prostii de-astea nu ţine…

Prin ziare, la TV,

Nu mă dau măcar pe vine…

Nici de-aş auzi vreodat’

Că un terorist, o mie,

Într-o clipă de mânie

Ar fi volatilizat…

Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă

Pe-undeva prin Caucaz,

Sau vreo babă (ştiu un caz,

Însă după bicicletă)

Zău că…mi-ar produce haz…                         

Chiar mai şi sărbătorim

Halloweenul, cu bomboane (!)

Îi servesc, fără tromboane,

Să mă simt ca-n ţintirim,

Dar nu-mi dau măcar frisoane,

Deghizaţi în orişice,

Puradei să mă-nfioare,

Lei, gorile, târâtoare,

Însă, chestiunea e

Că eu ştiu ce-i teroare,

Fi’n’că eu, în ţara mea,

Când făceam câte-o trăsnaie,

Făr’ să iau măcar bătaie,

Mama, frate, mă îngrozea

De-o simţeam şi-n măruntaie,

M-alerga, lua şi-un par,

O-auzeam din pod, săracu’,

Suduind, roşind spanacu’ :

Vine tac-tu-acas’   disear’

Şi-ai să-l vezi atunci pe dracu’ !

Valeriu Cercel

Dracul şi moda
Când o tipă-i mult prea goală,
Spre a fi mai eficace,
Dracul n-o aruncă-n smoală,
Ci o pune să se-mbrace.

Victor Macarevici

Groapa

E locul sfânt spre care pleci,

De unde nu mai ieşi în veci

Şi unde Dumnezeu Prea Sfântul

Te face una cu pământul !

Virgil Petcu

Infern
Ca să definesc Infernul,
N-am cuvinte, dar vă spun:
Cred că nu-i un lucru bun
Fi’ndcă l-a făcut Guvernul.

Ioan Iovuţă

Moartea e fricoasă
Oricare omului i-i rasa
Şi-oricât e moartea de păgână,
Îl ocoleşte cea cu coasa
Pe cel ce are-o sapă-n mână!

Gheorghe Bâlici

Tragedia

Cuvinte mari, fantome stranii,
Eroi ce ţin pe palme cranii
Şi morţi ce nu mai prididesc...
(Doar spectatorii mai trăiesc!)

Sorin Beiu

Mândrie românească

Io v-o spun a doua oară
Ca să mă-nţelegeţi toţi :
Ţara care n-are hoţi,
E cea mai săracă ţară !

Valeriu cercel

Celor ce vor să fie epigramişti

De vrei să scrii o epigramă,

Să nu te foloseşti de lamă,

De bisturiu, nici chiar de brici !

Ci smulge-un ţep de la arici !

Ovidiu Creangă

Românul are şapte vieţi

Românul are şapte vieţi,

Trăind de azi pe mâine…

Iar ghinionu-i, cum vedeţi,

Că toate sunt de câine !

Sorin Olariu

Repatriere

Cum am pus picioru-n ţară,
Bucurie de nespus !
Un puhoi m-a luat pe sus,
Ce tocmai pleca afară !

Valeriu Cercel

Coasta  lui  Adam

Când  ai  fǎcut  femeia  Doamne,                        

Ţi-a  trebuit un  pic  de  os,                                    

Şi-n  jurul  lui, divin  Pǎrinte,                             

Ai  pus  ce-n  Rai  e mai  frumos;                         

Dar  pentru  o  aşa  minune,                               

Ai  vrut  ca  osul  cu  pricina                                 

De la  Adam  să-l  iei, anume,

Ca amândoi  sǎ  fie  una,                                         

Şi-atunci, cu  multǎ-nţelepciune,                          

(Nimic  nu  faci  întâmplǎtor)                                

Tu  ai  gândit  cǎ  ar  fi  bine

Sǎ  nu  iei  os  de  la  picior,                                   

Cǎ  se  putea  cumva  ca  Eva,                                 

Prima  femeie, cea  dintâi,                                       

Sǎ-l  ţinǎ  pe  Adam  sǎracu’                                  

Întreaga  viaţǎ, sub  cǎlcâi,

Iar  de  la  cap, feri-ne-ar  sfinţii !                           

Nu  ai  luat  os  ca  nu  cumva,                                    

Sǎ-nceapǎ  dupǎ  ziua  nunţii

Pe  bietu-Adam a-l  domina,

Aşa  cǎ  ai  gǎsit  cǎ-i  bine,

De  la  mijloc  sǎ-l  iei, ca  ea,

Egalǎ  cu  Adam  sǎ  fie

Pe-acest  Pǎmânt, de-a  pururea,

Şi  de  sub  braţ, (sǎ  luǎm  aminte !)

Ca  ea  sǎ  fie  protejatǎ,

De  lângǎ  inima-i  fierbinte,

Pe  veci iubitǎ şi-adoratǎ.

…………………………….

Trecut-au  ani şi-a  fost  sǎ  fie

Un  înţelept, şi  el  tot  om,

Ce-a  demonstrat  cu…..gǎlǎgie,

Cǎ  noi,

Am  fi  

Picaţi

Din  pom (!?)…

C-o  fi  aşa , doar  Domnu’  ştie (!)

Dar  sânt  Adami  cu pumnul  tare,

Care  cu  multǎ bǎrbǎţie

Îşi  calcǎ  Evele-n  picioare

Şi nu e o coincidenţǎ,

Căci doar privind ce facem  noi

Apare-aceastǎ  diferenţǎ

Între  divin…

Şi  maimuţoi.

Valeriu Cercel

Femeia

“Femeia-i sfântă, ne dă zile”

Grăieşte-o cugetare-adâncă,

Dar cu-nţelesuri mai subtile :

Ne dă, dar ni şi le mănâncă !

Corneliu Popp

Femeia guralivă

Tabloul ei când l-a expus,

Atât de bine reprodus,

Au exclamat cu toţi, fireşte :

-Grozav portret, parcă vorbeşte !

Victor Hâlmu

Paternitate

Având un frate blond ca spicul,

Leit mămica şi tăticul,

Cel mic, cu faţa tuciurie,

Al cui o fi, Alah mai ştie !

Vasile Vajoga

Femeia

Blândă, dar şi fără frică,

Pusă-adeseori pe sfadă,

Scoate gheare de pisică,

Dacă rişti s-o calci pe coadă !

Nicolae N.

Femeia, eterna poveste

Femeia-n lumea noastră este

Enigmă pentru cei mai mulţi,

Ea are-o singură poveste…

Povestitorii sunt mai mulţi.

N. Bunduri

Clubul “Frunză de arţar”

Am sperat, dar în zadar

S-ajung şi eu legendar,

N-am talent şi n-am nici har,

Dar creai “Frunza de-arţar”

Ovidiu Creangă

Clubul “Frunză de arţar”

Chiar de frunza de arţar

Toamna cade şi se pierde,

Clubul nostru, legendar,

A rămas tot…foaie verde !

Valeriu Cercel

Clubul “Frunză de arţar”

Citind "Frunza de arţar",

Unii râd, le e pe plac.

Cei loviţi în cap cu-un par,

Zic că "Frunza-i în copac".

Elena Buică

Confuzie botanică…

La noi în Clubul „Frunza de Arțar”

Sunt câțiva ce „trag tare” din peniță,

Dar după un nărav majoritar,

Ne-ar defini mai clar... „Frunza de viță” !

Dorin Gînscă

Epigramiştilor clubului

“Frunză de arţar”

Ei beau, mănâncă,-s ghiftuiţi,

Delicatese - un morman,

Şi nouă ne trimit – ghiciţi !

“Un zâmbet de peste ocean”

Valerian Lică